Şerif Tiraspol va deveni curând cel mai titrat club de fotbal din Republica Moldova. În vitrina transnistrenilor se află 12 trofee, exact cât are până acum eterna sa rivală, Zimbru Chişinău. Dacă cea din urmă a câştigat doar pe plan intern (8 titluri de campioană şi 4 Cupe), Şerif se mai poate lăuda şi cu victoria din 2003 în Cupa Campionilor CSI. Este adevărat că principalele favorite, Lokomotiv Moscova şi Şahtar Doneţk, au jucat mai mult cu rezervele, valoarea turneului diminuîndu-se de la o ediţie la alta. Celelalte trofee adjudecate de gruparea tiraspoleană sunt 5 titluri de campioană şi câte 3 Cupe şi Supercupe ale Moldovei. {nl}Au rămas zilele numărate până la finala Cupei din acest an. Peste puţin timp vom afla dacă Şerif va devansa considerabil pe Zimbru la numărul de trofee câştigate. Dacă cel de-al 6-lea titlu de campioană este ca şi acontat, victoria tiraspolenilor în finala Cupei nu pare a fi asigurată. Nu-i vorbă, Şerif porneşte din start drept favorită incontestabilă în duelul cu deţinătoarea trofeului, Nistru Otaci, echipă care se află în reconstrucţie. Cei de la Şerif vor avea însă un inamic puternic, de temut. Şi asta din considerentul că la timona clubului din Otaci se află Alexandru Maţiura, antrenorul cu cele mai multe Cupe câştigate – 3 la număr, şi toate cu echipe diferite: Tiligul, Constructorul, Nistru...{nl}Dacă Nistru a câştigat anul trecut Cupa dintr-o a şasea tentativă, Şerif are vitrina doldoră de trofee. Echipa tiraspoleană doreşte să-şi impună legea cu orice preţ. Deşi vrea să răzbată de mult timp în grupele Ligii Campionilor, mare treabă nu a făcut până acum. Asta poate şi din cauza că, spre deosebire de competiţia internă, „în afară” nu este ajutată de nimeni. 
Arbitrii sunt imparţiali, iar FC Tiraspol, satelitul celor de la Şerif, nu se numără printre adversare. Cel mai recent „ajutor”, „şerifii” l-au primit joi de la arbitrul FIFA, Valeriu Sorochin. Acesta nu a considerat de cuviinţă să acorde măcar un penalty pentru Zimbru la cele două faze clare din prima repriză a prelungirilor. În ciuda arbitrajului ostil, echipa lui Ivan Tabanov şi-a apărat cu demnitate şansele în disputa cu Şerif care a tremurat după eliminarea jucătorului său, Alexandru Iepureanu, de altfel un fost „zimbrist”. De arbitraj s-au plâns şi cei de la Dacia Chişinău. Cu toţii susţin că centralul Veaceslav Banari a fluierat într-o singură direcţie în meciul retur cu Nistru Otaci. Dacă Sorochin şi Banari, prin arbitrajele incalificabile, au viciat rezultatele partidelor semifinale, Federaţia de profil ar trebui să ia măsuri drastice. Altfel, Nicolae Ciornâi şi Gabriel Stati, unii dintre cei mai bogaţi oameni din Moldova, ar putea să se retragă definitiv din fotbal. În asemenea situaţie, Şerif, în lipsa unor adversare de calibru, ar putea ajunge repede – în următorii 2 ani – la 20 de trofee câştigate. Asta la noi în ţară, întrucât în Europa ar putea fi eliminată de echipe mici cum e Jeunesse din Luxemburg. Zimbru, spre comparaţie, niciodată nu s-a împiedicat de un club mai slab cotat într-o competiţie europeană. Nu e o temă pentru reflecţie?{nl}Venind dintr-un campionat slab, văduvit de intrigă şi spectacol, nu poţi pretinde rezultate notabile pe plan extern. Interesant e că echipele moldoveneşti au înregistrat în sezonul 2000-2001 rezultate în Europa peste cele scoase de formaţiile din România. De atunci în coace, campionatul de fotbal al României a reintrat în normalitate, s-a redus considerabil numărul de meciuri aranjate, şi a ajuns să trăiască în acest an, un Steaua – Rapid, în sferturile Cupei UEFA.{nl}În ceea ce priveşte fotbalul nostru, el a căzut an de an, ajungându-se la situaţia în care toate echipele moldoveneşti de prima ligă să recurgă mereu la meciuri strategice. Asemenea jocuri au făcut şi Zimbru, şi Tiligul şi, mai ales, Sheriff. Doar printr-o însănătoşire, printr-o schimbare radicală de atitudine, se va putea spera cândva la o echipă de-a noastră răzbătută în lumea bună a fotbalului european. Şi dacă aceste schimbări nu se vor produce, cluburile noastre vor continua să facă figuraţie în Europa. Desigur, ca să avem rezultate, trebuie să se investească mai mult în fotbal, inclusiv la nivel de copii şi juniori, iar FMF-ul trebuie să se implice mai activ în toate problemele ce ţin de gospodăria fotbalistică, inclusiv de arbitraj. Nivelul Diviziei Naţionale trebuie să crească. Asta e o axiomă. Fără o concurenţă sănătoasă însă acest lucru e imposibil. Parţial, evoluţia slabă a Şerifului în Europa se explică şi prin lipsa de concurenţă din campionatul intern. Zimbru a scăzut valoric în ultimii ani. Iar o echipă cum a fost Constructorul-93 Chişinău, care avea un cuvânt greu de spus, atât în campionat, cât şi în Cupă, demult nu mai avem. Nu de zile bune fostul selecţioner al naţionalei, Victor Pasulko, completa lotul numai din stranieri. {nl}Performanţa este imposibilă fără bani grei. Şerif a înţeles acest lucru, plătind sume importante pentru jucători de mare perspectivă. Şi dacă în competiţia internă Şerif face legea, în cea europeană este departe de a culege lauri. În acest sens, performanţa celor de la Şerif pare a fi oarbă. Fotbalul este mai mult decât un ambasador al ţării în lume. De aceasta s-au convins şi cei doi Gheorghe ai României - Becali şi Copos. El aduce şi mult profit, lucru pe care l-a înţeles prea bine şi preşedintele autoproclamatei rmn, Igor Smirnov. Rămâne doar să vedem dacă Şerif va ajunge vreodată măcar într-un sfert de finală al Cupei UEFA?{nl}{nl}Mihai SANDU, „Sport Plus”
Moldfootball.com в Телеграме - самые важные новости в твоем смартфоне
