Interviu cu atacantul echipei Alania Vladikavkaz şi al selecţionatei Moldovei, Sergiu DADU{nl}{nl}- Cum a fost anul 2005 pentru tine?{nl}- Nu prea bun. Şi zic asta deoarece echipa mea, Alania Vladikavkaz, a retrogradat din liga superioară a campionatului Rusiei. Am revenit anul trecut la Alania de la ŢSKA Moscova. Posibil trebuia să cobor o treaptă pentru a demonstra tuturor şi, în primul rând, mie că pot mai mult ca fotbalist.{nl}- Rămâi la Alania?{nl}- Da. Am semnat un nou contract cu gruparea din Vladikavkaz pe un termen de trei ani. Nu avem decât un singur obiectiv – să ne întoarcem în elita fotbalului rusesc. Dar pentru realizarea lui ne trebuie sponsori. La echipă sunt mari schimbări. Cristian Tudor a plecat la FC Moscova, Djaba Bazaev – la Rubin Kazan, Spartak Gogniev – la Saturn. Au rămas doar câţiva dintre titularii din sezonul trecut – eu, Ghia Bazaev, Djordjevici, Jimenes şi portarul Radici.{nl}- Care ar fi motivul plecării tale de la ŢSKA?{nl}- Trebuie să înţelegeţi că la o echipă, care câştigă meci de meci, nu se umblă la componenţă. De aceea am luat decizia, împreună cu agenţii mei, să mă întorc la Alania. Pentru un fotbalist este foarte important să joace şi să nu fie rezervă, fie şi la deţinătoarea Cupei UEFA.{nl}- Nu regreţi? ŢSKA a devenit campioană a Rusiei...{nl}- Nu-mi pare rău. Îi felicit sincer pe foştii mei coechipieri pentru tot ce-au realizat, mai ales că au meritat aceste victorii.{nl}- Vei rămâne în istoria fotbalului moldovenesc ca primul jucător care a prins un meci din faza grupelor Ligii Campionilor...{nl}- Nu voi uita niciodată meciul cu Chelsea. Recunosc, în primele 3-4 minute nu ştiam ce să fac din cauza emoţiilor pe care le aveam în faţa celor 30.000 de spectatorii, care au creat o atmosferă extraordinară pe Stamford Bridge. Am fost luat în primire de fundaşul selecţionatei Angliei, Terry. Încet, încet, raţiunea a luat locul emoţiilor şi am intrat în joc. Scorul era deja 2-0 în favoarea echipei londoneze, care ne-a lăsat şi pe noi să ne facem jocul. Mi-am dorit să marchez, dar n-a fost să fie.{nl}- În anul 2005 ai devenit tătic...{nl}- Aşa este. Pe 20 februarie soţia mea, Olga, a născut o fetiţă, pe care am numit-o Eugenia. Poate anul 2005 n-a fost cel mai bun din cariera mea fotbalistică, dar sunt foarte fericit în plan familial. Unii îşi doresc să aibă neapărat un băiat. Eu nu m-am gândit la asta, mai important este ca copilul să fie sănătos. Restul va veni. Fetiţa mea îmi seamănă mult şi sunt fericit. {nl}- Din cauza cantonamentelor şi a meciurilor o vezi rar. Te mai recunoaşte?{nl}- Cum să nu? Imi doresc s-o văd mai des, dar nu pot dacă am ales să fiu fotbalist. Chiar şi soţia îmi reproşează uneori că nu văd cum creşte fiica noastră. Dar ce pot să schimb? Asta e viaţa mea! Deocamdată nu pot altfel să câştig bani pentru viaţă ca să stau mai mult acasă cu familia. În viitor poate mă voi ocupa cu altceva, dar acum mă gândesc numai la fotbal. {nl}- Soţia şi copilul stau cu tine la Vladikavkaz?{nl}- Da. {nl}- Nu e periculos?{nl}- Deloc. Acolo sunt oameni foarte buni şi ospitalieri şi n-am avut nici o problemă. Dat trebuie să recunosc că soţia mea nu iese la plimbare fără mine. E mai în siguranţă aşa.{nl}- Ce ţi-a oferit clubul?{nl}- Un apartament într-o casă bună, care este păzită zi şi noapte. Vecinii mei sunt oameni cumsecade şi ne simţim în siguranţă.{nl}- Să vorbim despre selecţionata Moldovei. Aţi început anul surprinzător de bine, 0-0 acasă cu Norvegia... {nl}- Poate că am avut puţin noroc cu terenul accidentat, dar trebuie să ţinem cont şi de faptul că ambele echipe s-au aflat în condiţii identice. Am jucat destul de binişor în condiţii grele. Îmi amintesc de altceva – de susţinerea suporterilor moldoveni. Şi datorită lor am găsit acele forţe pentru a face un meci nul. {nl}- Cu cele 5 puncte acumulate şi ultimul loc în grupă nu se prea poate de lăudat...{nl}- Aşa este. Anul trecut n-am avut rezultate strălucite, dar consider că Naţionala şi-a îmbunătăţit considerabil jocul. Şi-mi explic acest lucru doar prin faptul că în ultimii patru ani am avut acelaşi antrenor, care a apelat practic la aceiaşi jucători. Este părerea mea. La Naţională avem o atmosferă deosebită şi un colectiv extraordinar şi sper să rămână aşa şi pe viitor, indiferent cine va fi succesorul lui Victor Pasulko. {nl}- Care este părerea ta despre conflictul dintre Pasulko şi Rebeja, mai ales că revenirea lui Radu la selecţionata Moldovei a coincis cu o victorie a Naţionalei noastre...{nl}- Datorită jocului său bun în campionatul Rusiei, Rebeja merită să fie convocat la selecţionată. El este unul dintre liderii echipei FC Moscova, căpitan al formaţiei. Şi acest detaliu nu putea să-i scape lui Pasulko chiar dacă cândva între ei a existat un conflict. Un antrenor normal, care se respectă, trebuie să înţeleagă acest lucru. {nl}- Care a fost cel mai bun meci jucat de selecţionată în anul 2005?{nl}- Au fost câteva. În primul rând, meciul nul cu Norvegia. Ambele jocuri cu Italia. Să nu uităm nici de partida cu Scoţia de la Chişinău din anul 2004, încheiat la egalitate 1-1. {nl}- Dar cel mai slab?{nl}- Probabil, în Belarus, când am suferit înfrângere cu scorul 0-4. Nu am jucat la Minsk, fiind suspendat şi nu ştiu care a fost cauza acelui eşec.{nl}- Preşedintele FMF, Pavel Ciobanu a anunţat obiectivul selecţionatei Moldovei în preliminariile Campionatului Europen-2008 – calificarea în faza finală a competiţiei...{nl}- Este ceva normal. Naţionala Moldovei are un mare potenţial şi e timpul să-l valorificăm. Haideţi să vă întreb şi eu ceva. Cine s-a aşteptat ca Letonia să ajungă la turneul final al Campionatului European din Portugalia?{nl}- Care este părerea ta despre campionatul Moldovei?{nl}- Sincer, nu-l urmăresc. Doar, când vin acasă, pot să merg la un meci al Şerifului ca să văd cum se prezintă fosta mea echipă. Mi-am făcut o impresie nu prea bună despre valoarea campionatului Moldovei. Vă spun ceva. Dacă-i trezim pe jucătorii Şerifului noaptea, la ora 3, şi-i punem să joace un meci din campionat, vă asigur că vor câştiga. Cândva a existat intrigă. Îmi amintesc de perioada în care la Şerif tehnician era Gavril Balint, iar la Zimbru – Gabi Stan. Ce luptă se dădea între aceste formaţii! Şi Nistru Otaci venea tare din urmă. Aceiaşi Dacie putea să strice dispoziţia oricui! Nu cred că acum este vreo formaţie în Moldova care poate să încurce Şeriful! Acum lumea nu întreabă cine va câştiga la meciul în care joacă Şerif, ci scorul cu care formaţia tiraspoleană va bate adversarul.{nl}- În schimb Şeriful nu prea face faţă în cupele europene...{nl}- Şi asta din cauza campionatului slab. De ce ŢSKA a câştigat Cupa UEFA? Într-adevăr, echipa a avut parte de noroc, dar norocul ţine cu cei mai buni. Mult mai important este că campionatul Rusiei a crescut foarte mult valoric, toate echipele luptă pentru puncte, iar spectatorii vin în număr foarte mare în tribune. În Moldova nu se întâmplă aşa ceva. Din păcate. În sezonul 2002-2003, lumea umplea stadioanele din Tiraspol şi Chişinău pentru a vedea întâlnirile dintre Şerif şi Zimbru, adevărate spectacole fotbalistice. Aşa de mulţi spectatori nu veneau atunci nici la meciurile cu participarea selecţionatei Moldovei. {nl}- Ce trebuie să facem ca să-i aducem pe suporteri în tribunele stadioanelor?{nl}- Nu ştiu. Presupun că lumea nu va veni la stadion în cazul în care va cunoaşte din timp care echipă va câştiga meciul. Ne trebuie un campionat interesant. Ştiu că sunt foarte mulţi oameni bogaţi în Moldova, care ar putea fi convinşi să investească în fotbal. Ar fi foarte binevenit un ajutor potenţialilor investitori din partea Guvernului. {nl}- Transferul de la Şerif la Alania a fost un pas bun în cariera ta?{nl}- Da. Îmi amintesc cu plăcere cum am ajuns la Vladikavkaz împreună cu Cristian Tudor. Asta s-a întâmplat cu două zile înainte de meciul Alaniei cu Cernomoreţ Novorosiisk. Încă de la primul antrenament am înţeles cât de dur este fotbalul rusesc. Şi meciul cu Cernomoreţ a început cum nu se putea mai prost pentru mine: am fost lovit tare la picioare şi am luat un cot în gură. Nici Cristian n-a scăpat de „marcajul” dur al fundaşilor. Îmi amintesc cum la un moment dat ne-am uitat unul la altul şi nu înţelegeam ce se întâmplă. În pauză, antrenorul ne-a întrebat dacă mai putem continua. Am răspuns afirmativ şi spre finalul jocului a venit şi golul victoriei, înscris de mine din pasa lui Tudor. La un debut mai bun la Alania nici nu puteam visa! Cu o deosebită plăcere îmi amintesc de meciul cu Spartak Moscova, când am învins cu un „sec” 3-0. Mi-am trecut atunci în cont un gol şi o pasă de gol.{nl}- Când ai ales, în anul 2004, să mergi de la Alania la ŢSKA după un sezon foarte reuşit, ai mai avut şi alte oferte...{nl}- Aşa este. ŢSKA, Bordeaux şi Lille, ultimele două formaţii din Franţa, au fost echipele care m-au dorit în acel moment. Am ales, împreună cu agenţii mei, să merg la ŢSKA.{nl}- La ce club ţi-ar plăcea să joci?{nl}- La o echipă, la care mă voi simţi bine şi căreia îi pot fi de folos. Nu mă interesează să ajung la un club de top doar pentru a îmbrăca echipamentul lui.{nl}- Ce-ţi place să faci în timpul liber?{nl}- Mai multe. Îmi place să joc biliard, şah, jocul de dame. Când eram la centrul de pregătire al formaţiei Alania, jucam biliard cu Tudor, Barasa, Jutautas, Gvazava. Cine pierdea - făcea cinste cu o masă. Nu am un hobby. Nu sunt tipul de om care să colecţioneze cărţi sau altceva. {nl}- Cum ai cunoscut-o pe soţia ta?{nl}- S-a întâmplat în anul 1999, când jucam la Şerif. Este o istorioară interesantă. Antrenorul secund de atunci al formaţiei tiraspolene, Iurie Barâşev, îmi reproşa des că am câteva kilograme în plus. „De aceea alergi greu în timpul meciului”, îmi zicea el. Aşa că în loc de cină mergeam în parc, la o alergare. Aici am şi întâlnit-o pe viitoarea mea soţie, care se plimba acolo împreună cu o prietenă. Îmi amintesc cum mi-am luat inima în dinţi şi m-am apropiat de Olga, care s-a dovedit a fi fata visurilor mele. Am jucat nunta un an mai târziu.{nl}- Îi place fotbalul?{nl}- Foarte mult. {nl}- Ce-ţi doreşti în anul 2006?{nl}- Sănătate şi mai puţine accidentări. Suporterilor – să aibă parte de mai multe victorii ale selecţionatei noastre. Familiei mele – sănătate şi mai multă răbdare. Cele mai frumoase gânduri le transmit părinţilor şi surorii mele.