Portarul echipei naționale, Alexei Koșelev, a avut nevoie de patru meciuri în tricoul echipei olandeze, Fortuna Sittard pentru a ajunge în echipa simbolică a campionatului din Țara Lalelelor. Portarul moldovean în vîrstă de 24 de ani a vorbit în exclusivitate pentru programul oficial al meciului Moldova – San Marino realizat de către Federația Moldovenească de Fotbal şi a povestit despre noile provocări la echipa sa, și-a amintit despre primii pași în fotbal, dar a discutat și despre şansele echipei naţionale a Moldovei în cadrul Ligii Națiunilor UEFA.

ÎNȚELEGEAM CĂ TRANSFERUL LA FORTUNA SITTARD POATE FI ȘANSA VIEȚII MELE ȘI AȘTEPTAM CU NERĂBDARE DESFĂȘURAREA EVENIMENTELOR

- Cum a fost posibil transferul tău la Fortuna Sittard?
- În vară, după terminarea concediului, am mers cu Poli Iași la primul cantonament din România. Îmi amintesc bine că în acel moment nu era vorba de vreun transfer în Olanda. Apoi a urmat un al doilea cantonament cu Poli, de data aceasta în Turcia și atunci au apărut discuții despre un posibil transfer al meu la o echipă din străinătate. Dar, totul a rămas la etapa discuțiilor și eram sigur că voi începe noul sezon în campionatul României. Am fost sunat de un agent, care m-a anunțat de interesul nou-promovatei Fortuna Sittard față de persoana mea. Recunosc, eram foarte fericit doar la aflarea acestei noutăți, chiar dacă încă nimic nu era hotărît cu transferul meu. Înțelegeam că asta poate fi șansa vieții mele și așteptam cu nerăbdare desfășurarea evenimentelor. Transferul la Fortuna Sittard a fost totalmente meritul agentului.
- Cine e agentul tău?
- De fapt, sunt doi. Leonid Istrati și Sergiu Busuioc, cărora le sunt foarte recunoscător pentru faptul că am ajuns în campionatul Olandei.
- În anii '90 doi jucători moldoveni, Serghei Cleșcenco și Serghei Nani au jucat în campionatul olandez, la Go Ahead Eagles. Echipele noastre, Zimbru și Sheriff, au întîlnit adversari din Țara Lalelelor, precum PSV Eindhoven și, respectiv, Twente. Echipa națională și cea de tineret au jucat în anul 2003 cu reprezentativele Olandei…
- Eram prea tînăr ca să-mi amintesc de perioada cînd Cleșcenco și Nani au jucat în campionatul olandez. Dacă e să vorbesc despre fotbalul olandez la general, atunci primul gînd este despre școala foarte bună de portari de acolo. Trebuie să recunosc că îmi plăceau doi goalkeeperi, de la care încercam să învăț cît mai multe. Primul este Edwin van der Sar, un portar olandez, cu care semănăm din punct de vedere fizic. Al doilea este germanul Oliver Kahn.


- Ai jucat deja șapte meciuri în campionatul olandez. Cum ți-a părut nivelul lui?
- Este foarte bun. Din prima am observat că în Eredivisie se joacă un fotbal tehnic și foarte ofensiv. Aici nu vei vedea meciuri, la care o echipă, care cîștigă partida, să încerce să mențină rezultatul. În Olanda, suporterii vin la jocuri pentru a vedea spectacol și își doresc să vadă cît mai multe faze ofensive, iar jucătorii încearcă să nu-și dezamăgească fanii. Indiferent dacă joacă lidera campionatului cu o codașă sau joci acasă ori în deplasare, accentul se pune pe un fotbal ofensiv.
- Cîți spectatori vin la meciurile de acasă a echipei tale?
- Stadionul nostru are o capacitate de 12.500 de locuri și la toate meciurile de pînă acum a fost plin.
- Care este obiectivul Fortunei pentru acest sezon?
- Obiectivul de bază este păstrarea locului în prima ligă. În același timp echipele clasate pe locurile 4-8 ajung în play-off și luptă pentru două locuri în Liga Europei, de aceea și noi suntem cu gîndul la cîștigarea unui loc în Cupele Europene.
- După meciul de acasă cu Utrecht din etapa a 4-a (1:1), ai fost inclus în echipa simbolică a etapei. Cît de importantă este pentru tine aprecierea specialiștilor olandezi?
- E plăcut, dar totodată înțeleg foarte bine că am încă mult de lucru pentru a ajunge un portar complet. Îmi amintesc că la acel meci echipa mea a avut mai multe ocazii de a înscrie, dar din păcate n-am reușit să obținem victoria.

- Cine e liderul echipei Fortuna?
- Aș vrea să menționez că avem o echipă foarte tînără, cu o medie de vîrstă de 22 de ani. Avem doar doi jucători mai vîrstnici, ambii au cîte 28 de ani. Cel mai tare se evidențiază căpitanul echipei Mark Diemers.
- Ai reușit să-ți faci prieteni în echipă?
- Pot doar să spun că comunic mai mult cu Andrija Novakovich, jucător american cu origini sîrbe și cu slovacul Branislav Ninaj.
- Cum decurge o zi obișnuită din viața ta?
- Fiecare zi seamănă cu cea precedentă. Mă trezesc la ora opt dimineața. Servesc micul dejun și mă pornesc spre stadion, care se află la 25 km de localitatea în care trăiesc. Ajung la stadion și următoarele 40 de minute le petrec în sala de forță. Apoi este organizată ședința teoretică înainte de antrenament, facem analiza video. După care plecăm spre terenul de antrenament din altă localitate, deoarece terenul nostru nu se află într-o stare ideală și trebuie protejat pentru meciuri. După antrenament facem diferite proceduri – masaj, baie cu gheață, apoi luăm masa. De două ori pe săptămînă avem cîte două antrenamente pe zi. În mod obligatoriu avem o zi liberă în timpul săptămînii.
- Cît de mare e concurența pentru postul de portar?
- Este destul de serioasă. Portarul turc Aykut Ozer a apărat poarta Fortunei în sezonul trecut. Așa s-a întîmplat, că el era accidentat și eu am fost titularizat în prima etapă (1:1 cu Excelsior în deplasare). Antrenorii mi-au spus că au rămas mulțumiți de prestația mea și de atunci am simțit încrederea lor. Am jucat pînă acum în toate meciurile din campionat, dar la fiecare antrenament concurența este mare și sunt nevoit să demonstrez zi de zi că merit locul în componența de bază.
- Cîteva cuvinte despre antrenorul echipei.
- Antrenorul principal Rene Eijer și asistenții lui sunt tehnicieni experimentați, care sunt atenți la antrenamente și jocuri și nu te lasă să te relaxezi, vin cu sfaturi utile, fac o analiză detaliată a meciului jucat și ne oferă o informație foarte amplă despre viitorul adversar. Antrenorul secund, Kevin Hofland, este foarte respectat în fotbalul olandez. El a jucat la mai multe cluburi, reușind să cucerească cîteva trofee cu PSV Eindhoven și Feyenoord, dar și-a început cariera de jucător anume la Fortuna Sittard și este, alături de Mark van Bommel, unul dintre jucătorii cu care se mîndrește clubul nostru. Se întîmplă ca antrenorul principal să mă cheme la o discuție între patru ochi sau cu participarea întregului staff tehnic. El ne arată secvențe de la meciurile trecute și ne arată greșelile noastre, totodată explicîndu-ne cum trebuie să procedăm pe viitor la asemenea faze.
- În etapa a 6-a, Fortuna a remizat acasă cu Willem-2, scor 4:4. Ai încasat 4 goluri, dar în același timp ai salvat echipa de cîteva ori…
- După terminarea jocului, în vestiar antrenorul principal s-a apropiat de mine, mi-a dat mîina și mi-a mulțumit pentru meci. Într-adevăr, puteam să și pierdem acest joc la fel cum și să-l cîștigăm. E neplăcut să primești patru goluri, indiferent cîte intervenții ai avut în timpul jocului. M-am gîndit mult la aceasta, am avut și cîteva nopți nedormite, dar e important să merg înainte. Să dau totul din mine la antrenamente și meciuri, altfel antrenorul îl va alege pe alt portar.

VOM DEMONSTRA CĂ EȘECUL DIN MECIUL CU LUXEMBURG A FOST ÎNTÎMPLĂTOR

- În meciul dintre Moldova și Belarus, din cadrul Ligii Națiunilor UEFA, ai reușit să păstrezi poarta intactă și ai avut cîteva intervenții foarte bune. Se poate de spus că acest meci a fost cel mai bun făcut de tine la selecționată?
- Este dificil să vorbesc despre meciul cu Belarus fără să-mi amintesc de înfrîngerea nemeritată, în opinia mea, cu Luxemburg. Intrînd pe teren la meciul cu Belarus fiecare jucător înțelegea că suntem obligați să învingem. Am rămas nemulțumit că nu am reușit să obținem victoria, mai ales că situația din clasament ne obliga să luăm toate cele trei puncte. E bine că nu am luat gol, așa și trebuie să fie, dar rezultatul nu ne-a mulțumit.
- Ce s-a întîmplat în Luxemburg?
- Am dominat clar primele 35 de minute ale meciului. Chiar astăzi am vorbit cu un jucător din Luxemburg de la noi din echipă, care mi-a spus că un prieten de-al lui, component al selecționatei luxemburgheze a recunoscut că ei au avut mare noroc să cîștige acel meci. Am avut neșansa să irosim mai multe ocazii clare de gol, după care am primit gol la primul corner la poarta noastră și ne-am dus la vestiar fiind conduși cu 1:0. A fost o lovitură prea dură ca echipa să mai poată reveni în joc.


- Mai poate echipa noastră să lupte pentru primul loc în grupă?
- Sunt sigur că vom lupta pentru primul loc și vom demonstra că eșecul din meciul cu Luxemburg a fost întîmplător.
- Îți mai amintești de debutul la echipa națională la meciul cu Rusia din anul 2015?
- Sigur că-mi amintesc, mai ales că am trăit niște emoții extraordinare! Nimeni nu s-a așteptat ca selecționerul Ștefan Stoica să mă includă pe mine în primul unsprezece pentru acel meci. Nici eu nu m-am așteptat. Peste ani, îmi amintesc cu plăcere cum, cu cîteva ore înainte de joc, am mers cu toți băieții în sala de conferință de la centrul nostru de la Vadul lui Vodă pentru ședința tradițională. Pe ecran au apărut numele jucătorilor titulari și nu puteam vedea numele portarului, care era scris jos pe ecran, din cauza băieților, care ședeau în fața mea. A trebuit să mă ridic de pe scaun ca să văd numele meu! Pentru cîteva clipe am rămas blocat, șocat, mai ales că nu mă așteptam să fiu titularizat la acel meci. Drumul spre stadion a fost asemenea unui zbor în cosmos, totul părea absolut ireal! Eram foarte emoționat și totodată mîndru că urmează să reprezint țara mea mai ales într-un meci contra Rusiei… Debutul la Națională a fost unul excepțional.
- Selecționata Rusiei este un adversar mai special pentru tine?
- Tatăl meu pe timpuri a jucat o perioadă destul de lungă în campionatul Rusiei și pentru mine această țară nu este străină. Urmăresc cu interes campionatul rusesc și țin pumnii pentru selecționata de fotbal a acestei țări.


- Și cum e să joci contra echipei care-ți place?
- Am făcut tot posibilul să ajut Moldova să obțină un rezultat bun, am dat totul în teren.
- Ce părere ai despre antrenorul Alexandru Spiridon?
- Este un tehnician foarte exigent, care nu acceptă o atitudine neglijentă și iresponsabilă din partea jucătorilor. Și aici mă refer nu numai la terenul de joc, dar și la comportamentul jucătorilor în viața de zi cu zi. La domnul Spiridon se simte un nivel înalt de pregătire, o atîrnare profesionistă față de procesul de antrenament. Este o persoană foarte bună, care în orice
moment poate să-ți dea un sfat util.

TATĂL A AVUT O INFLUIENȚĂ DECISIVĂ ÎN DEVENIREA MEA CA PORTAR

- Cît de mult a influențat tatăl tău, fostul portar internațional Vasile Koșelev, la decizia ta de a deveni portar?
- A influențat decisiv. Datorită lui și cu ajutorul lui, eu am devenit portar. Și pentru asta îi voi rămîne recunoscător toată viața. Începînd cu vîrsta de șapte ani intram în vestiarele echipelor și tatăl a fost persoana, care a început să mă antreneze. Din start mi-a plăcut foarte mult acest proces și mi-am dorit să fiu portar.


- Să înțeleg că nu ai fost pus în situația să joci pe o altă poziție ca în final să rămîi în poartă?
- Nu. Din prima zi, în care am primit mănușile și am intrat în poartă, am continuat neîntrerupt să fiu portar. La vîrsta de șapte ani am venit la școala de fotbal a clubului Zimbru Chișinău, iar primul meu antrenor a fost Anatolie Rîbac. Vreau să-i mulțumesc acestui om, care a făcut foarte multe pentru mine. În ultimul an de aflare la Zimbru, antrenor mi-a fost Marian Ciobanu, căruia la fel îi sunt recunoscător pentru tot ce a făcut pentru mine. Am jucat la Zimbru doar la echipele de juniori. La vîrsta de 17 ani m-am transferat la Dacia, dar imediat am fost dat în arendă la Gagauziya Comrat. Apoi m-am întors la Dacia-2 și după aceasta am mai trecut pe la Real Succes și Sfîntul Gheorghe. În parallel, am fost convocat la echipa națională de tineret și acolo am fost remarcat de specialiști ca mai apoi, în anul 2014, să mă transfer la Kuban Krasnodar în Rusia.
- Atunci la Kuban juca Igor Armaș…
- Igor Armaș m-a ajutat foarte mult cu procesul de integrare la Krasnodar. Îi rămîn recunoscător pentru asta. La Kuban lucra în acea perioadă Daniel Tudor, un antrenor de portari din România,
care a influențat enorm la schimbarea tehnicii mele de joc. Îi mulțumesc pentru asta. Îmi amintesc că, în momentul în care m-am întors în Moldova și tatăl m-a văzut la antrenament, a remarcat cît de mult s-a schimbat maniera mea de joc.


- Din cîte cunosc, n-ai apucat să joci la prima echipă a lui Kuban nici un meci…
- Așa este, am jucat doar pentru echipa de tineret-rezerve. Din păcate, nu am putut rămîne la Kuban și m-am întors în Moldova. Aici am început să joc la Saxan Ceadîr Lunga, cu care am avut un sezon bun și echipa s-a calificat în Cupele Europene. Nu am rămas la Saxan, deoarece m-am transferat la FC Tiraspol, și apoi la Sheriff. De la campioana Moldovei m-am transferat la Politehnica Iași, dar recunosc că în România nu am reușit să-mi realizez tot potențialul pe care-l am. La Poli am jucat puține meciuri, doar 16 timp de un an, ceea ce a fost sub așteptările mele.
- Înălțimea ta este de doi metri. Spune-ne și nouă care este secretul tău și ce trebuie să mănînce un copil, ca să ajungă un bărbat înalt ca tine?
- Mai multe legume și fructe, carne, pește, crupe și mai puține dulciuri.

CÎT DE HAZLIU NU AR SUNA, SUNT PASIONAT DE MERSUL CU ROLE ȘI DE PESCUIT