Mijlocașul clubului Zimbru, Eugen Cociuc a fost protagonistul unui incident neplăcut pentru un stadion de fotbal. Înaintea pauzei meciului cu Petrocub, jucătorul galben-verde a primit roșu direct după ce l-a lovit pe jucătorul advers, Mihail Plătică.

La o zi după scenele de la Hîncești, Eugen Cociuc a oferit un interviu serviciului de presă al clubului în care a vorbit despre acest incident.

- Înainte de toate, aș vrea să te întreb, cum te simți azi?

- Am așa un sentiment dublu. În primul rând pentru că am dezamăgit echipa. Am avut o noapte foarte grea pentru că nu în fiecare zi ai parte de așa ceva și în general, nu am avut o zi ușoară nici ieri, nici azi.

- Cu toții am văzut acele imagini de la meci, dar cadrele nu arată toată scena. Ce s-a întâmplat acolo mai exact?

- În primul și primul rând, eu vreau să-mi cer scuze în fața oamenilor care au fost la stadion, suporterilor, femei, copii pentru că ei vin să privească fotbal, dar nu astfel de lucruri care s-au întâmplat. Eu în fața lor, tuturor, îmi cer scuze. Dar, după astfel de cuvinte care mi-au fost adresate (de Mihai Platica n.a.), cred că orice bărbat, fiu, tată care se respectă câtuși de cât nu poate să nu reacționeze. În astfel de momente nu te controlezi. Vreau să menționez că astăzi Mihai Platica m-a sunat și mi-a spus că regretă cuvintele care mi le-a adresat, comportamentul, gestul său. Noi am vorbit și el și-a cerut scuze.

- Acest incident a avut loc spontan, imediat înainte de pauză sau din timpul meciului?

- Nu, a început totul undeva în minutul 40. A fost un incident simplu, știți cum e fotbalul, toți se provoacă unul pe altul, multe emoții, uneori prea multe. Se mai întâmplă să te cerți, să mai scapi unele cuvinte. Din partea mea, eu accept multe cuvinte în adresa mea, le las să treacă, dar ceea ce am auzit ieri, atunci când îți ating familia, eu cred că nu e normal. În acel moment, când auzi astfel de cuvinte, nu te mai poți controla. Da, acum, a doua zi după cele întâmplate înțeleg că trebuia de clarificat situația după meci sau în vestiar, dar din nou, cred că orice bărbat mă va înțelege că în acel moment, este ireal să te ții în frâu.



- Nu ești un debutant în fotbal, ai deja mulți ani în fotbal, ai mai avut parte de o astfel de experiență?

- Sincer, în toată cariera mea și în general, de când am început fotbalul, am fost provocat de nenumărate ori, am auzit o mulțime de cuvinte urâte în adresa mea, multe ce am văzut, dar așa ceva, prima oară. Nu că aș fi fost martor la vreo scenă de acest gen, dar de când sunt pe teren, niciodată nu am auzit așa cuvinte să fie adresate unui jucător. Pentru mine este ceva de neimaginat.

- În general, ai avut cartonașe roșii în cariera ta?

- Până la meciul de ieri, am avut doar un singur cartonaș roșu, dar și atunci nu a fost un roșu evident. Acesta e al doilea cartonaș. Eu în general sunt un tip liniștit, niciodată nu caut conflicte, cu toții încerc să comunic, să fiu prietenos. Toți cei care mă cunosc știu că eu mereu încerc să-mi ajut coechipierii, pe cei pe care îi cunosc. Nu sunt un tip conflictual, dar în astfel de situații, după cum am mai spus, un om care se respectă nu poate să nu reacționeze.

- Vii după o perioadă lungă în care nu ai jucat, acum acest incident neplăcut, care sunt planurile tale din punct de fotbalistic?

- Am pierdut foarte mult timp. 4 luni nu am pus deloc piciorul pe minge, doar am făcut recuperare după traumă. Ieri a fost practic al doilea meu meci serios după asta. E foarte complicat, nu mă simt gata nici la 50% din cum ar trebui să mă simt, dar toate la timpul lor. Încă puțin și eu voi reveni la nivelul meu. Aș vrea să mai menționez un lucru foarte important. Sunt foarte plăcut surprins de reacția clubului Zimbru, al jucătorilor. Sunt foarte fericit că am ajuns la Zimbru pentru că într-adevăr nu este doar un club, este mult mai mult. Nu am cuvinte. Vă spun sincer, nu m-am așteptat la asta. Eu știam că este un club cu o istorie, cu suporteri, tradiții, dar sunt mai mult decât plăcut surprins de tot ce am găsit aici și sunt foarte mulțumit că am ajuns la așa o echipă ca Zimbru.

- Acum, la final, dacă ai mai avea ceva de spus?

- Îmi cer încă o dată scuze în fața oamenilor care au văzut și asistat la această scenă, în primul rând față de femei, copii care nu trebuie să vadă așa ceva. Iată care este vina mea principală. Și așa, părerea mea, prea puțină lume vine la fotbal, dar după astfel de incidente, oamenii în general nu vor mai vrea să vină la stadion. Îmi pare nespus de rău că asta au văzut copiii din tribune, pentru că eu singur sunt părinte și înțeleg perfect ce înseamnă asta, dar în general, toți cei care au fost la stadion. Acesta este marele și singurul meu regret. În rest, nu știu dacă să spun asta sau nu, dar mai am un o nedumerire și poate și un regret. De exemplu cei de la Petrocub, cu toții au auzit ce s-a întâmplat pe teren, dar toți au tăcut. Nici unul nu i-a făcut observație coechipierului lor, nu i-au cerut să înceteteze, să-l liniștească, toți pur și simplu tăceau. Toți au acolo familii, copii, soții, mame, mai ales că pe jumătate din ei îi cunosc foarte bine. Am jucat la Națională împreună, ne cunoaștem destul de bine și toți au tăcut. Iar atunci când s-a început acea încăierare, apoi toți au sărit nu pentru a calma spiritele, dar au sărit parcă la bătaie. Iată pentru mine e de neînțeles când acum câteva luni în urmă stăteam cu băieții aceștia la o masă, iar după asta sunt martori la așa ceva și tac. Eu de exemplu, dacă aș auzi așa ceva, m-aș apropia să spun că nu e corect așa ceva, fie că e adversarul sau coechipierul meu. Dar asta e deja probabil o altă temă de discuții.