23.11.2024 CFR Cluj - Rapid, derby-ul etapei #17 din Superligă » Echipele probabile + cele mai bune cote
22.11.2024 Dorinel Munteanu, după succesul din prelungiri cu Farul: „Victorie incontestabilă, i-am anihilat!”
22.11.2024 Gică Hagi, aproape distrus după înfrângerea din ultimul minut cu Oțelul: „Săraci, prea săraci”
22.11.2024 Farul - Oțelul 0-1 » După 3 luni, gălățenii câștigă din nou! Au dat LOVITURA la ultima fază
22.11.2024 Încă un jucător „rupt” la FCSB: „A venit în scaun cu rotile. OUT!”
22.11.2024 MM Stoica n-a avut milă de doi jucători: „Câte trebuie să mai facă?” + „E zero, constant zero!”
22.11.2024 Eșecul i-a fost fatal! Claudiu Niculescu a fost dat afară de la echipă
22.11.2024 Al Nassr-ul lui Ronaldo a fost răpus de Aubameyang, iar titlul devine o himeră
22.11.2024 Selecționerul dat afară după dezastrul din Liga Națiunilor » Părăsește naționala după 8 ani
22.11.2024 Neymar a citit declarațiile lui Rodri și a răbufnit: „Cu timpul, Vinicius va realiza...”
22.11.2024 Lovitură pentru Arsenal, titularul va lipsi câteva luni! Anunțul lui Mikel Arteta
22.11.2024 Inter Miami a numit noul antrenor » Fostul coleg al lui Lionel Messi va prelua echipa
22.11.2024 Barcelona se mai și refuză. Un oficial recunoaște: „N-am putut face nimic”
BBC Sport l-a contactat pe antrenorul ucrainean Iurie Vernidub chiar de pe front, de unde tehnicianul în vârstă de 56 de ani a relatat ce l-a determinat să ia această decizie şi cum s-a adaptat la viaţa pe front.
- Fiul meu m-a sunat pe 24 februarie, la 4:30 dimineaţa, şi mi-a spus că ruşii ne-au atacat. Am ştiut atunci că mă voi întoarce în Ucraina pentru a lupta. Am avut nevoie de 11 ore pentru a ajunge din Tiraspol până la casa mea din Ucraina, călătorind prin Odesa, apoi prin Kirovgrad, Kryvyy Rih şi apoi Zaporojie, dar nu pot spune că a fost dificil. Când mă întorceam acasă, am văzut o mulţime de bărbaţi puternici părăsind ţara. Dacă se vor întoarce, voi fi fericit. Am înţeles că au plecat cu familiile lor în Republica Moldova, România şi aşa mai departe. Din zona noastră au plecat mulţi bărbaţi... Bărbaţi din Harkov, Zaporojie, Lugansk, Doneţk. Am înţeles în acel moment că nu pot face acelaşi lucru. Mi-am spus că, de îndată ce ajung acasă, mă voi duce şi mă voi înrola.
Apropiaţii au încercat să mă oprească. Soţia, copiii, nepoţii... Am rezistat presiunilor şi îi mulţumesc soţiei mele că m-a susţinut eventual. Ea îmi cunoaşte caracterul. Dacă iau o decizie, nu o voi schimba.
Am fi putut merge în Moldova şi această opţiune este încă deschisă pentru copiii mei, pentru soţiile lor, pentru nepoţii mei. Dar eu şi soţia mea - rămânem aici cu siguranţă. Momentan cred că nu sunt foarte departe de conflict. Cele mai grele bătălii sunt probabil la 120 km de locul unde ne aflăm. Dar am luat decizia mea, aşa că totul este în regulă. Nu mi-e frică. Am fost în armată când eram tânăr - era obligatoriu să o fac timp de doi ani. Dar era într-o unitate pentru sportivi. Timp de două luni, am fost instruiţi în teorie şi după aceea am învăţat cum să mânuim o armă. Dar asta a fost cu mult timp în urmă. Nu pot spune că am probleme la folosirea armelor de foc, ştiu să le folosesc.
Colectivul din jurul meu este nebun. În sensul bun, desigur. Este foarte tare că fac parte dintr-o astfel de echipă. Aici sunt personaje diferite. Dar sunt uniţi, prietenoşi şi foarte motivaţi. Totul este împărţit între noi. Din acest punct de vedere, totul este bine. De asemenea, este bine că mulţi au vrut să facă poze cu mine. Am cunoscut aici un nepot, dar, în general, nu ştiu cine este aici şi cine nu. Fratele meu are peste 60 de ani. Fiul meu cel mic nu poate lupta din cauza sănătăţii sale. Fiul meu cel mare nu este aici pentru că am insistat să stea acasă - are doi copii mici. Dacă va fi nevoie de el, cu siguranţă va veni, nu am nicio îndoială.
Nu am voie să dezvălui care este rolul meu în armată. Acum suntem instruiţi. În fiecare minut suntem gata să mergem acolo unde ne spun ei. Nu mi-am folosit încă arma, dar sunt gata, mereu. Oricând.
Mă gândesc tot timpul la fotbal. Fotbalul este viaţa mea. De când eram copil am început să joc, am fost jucător profesionist, apoi am devenit antrenor. Sunt sigur că voi continua să fiu manager şi voi câştiga trofee. Când am învins-o pe Real Madrid, nu mi-am putut imagina asta. Am început să am îndoieli la începutul lunii februarie. Atunci s-au intensificat ştirile pe acest subiect. Pe 14 februarie am început să-mi fac griji. Jucătorii m-au tot întrebat de ce sunt atât de trist tot timpul. Mi s-a întâmplat ceva? Am tot spus că nimic nu este în neregulă, dar în curând ceva va fi. Au tot spus că nu va fi, dar am simţit ceva.
Unii dintre băieţii de la Sheriff m-au sunat şi am primit mesaje vocale. Au întrebat cum se simte familia mea, cum se descurcă copiii mei. Pe 1 martie, Sheriff a jucat în ligă împotriva unui rival şi au câştigat. Apreciez asta. Unii antrenori mi-au trimis şi cuvinte de încurajare. Mă motivează să mă gândesc la fotbal. Fotbalul este viaţa mea. Sper că acest război nu va dura mult. Vom câştiga şi mă voi întoarce la munca mea iubită, - a spus Iurie Vernidub.
Sursa: www.telekomsport.ro
Война это не про кубики на животе, а про решительность и последующие действия (бей или беги). Очень атлетичные парни сдаются в плен ежедневно, так что такие комментарии лишние. Вернидуб мужик с мозгами, хотя и не военными но не суть, на войне все средства хороши.
13:10, 04.03.2022
Классный тренер, сильный мужчина, патриот. Но разве он не понимает, что на самом деле происходит и за кого он идет?
он как раз все прекрасно понимает. в отличии от вас
если не повезет, их пошлют ну или сами полезут куда-то эти герои с пивными животами - тогда получит по глупости пулю и на этом усё
Контракт с "Шерифом" считается расторгнутым?