Cătălin Carp este considerat unul dintre cei mai talentaţi mijlocaşi din Moldova în ultimii ani. La 17 ani a fost ales jucătorul turneului la Sardinia Cup, unde a învins-o pe Barcelona, atrăgînd atenţia unor echipe precum AS Roma sau Olympique Marseille. Fotbalistul a devenit campion al Ucrainei cu Dinamo Kiev U-19 (anul 2013), a cîștigat Cupa Ligii României cu Steaua București (anul 2016) și campionatul național cu Viitorul Constanța (anul 2017), iar în prezent fotbalist în vîrstă de 25 de ani este o piesă importantă în angrenajul echipei FC Ufa și a Naționalei Moldovei. Recent Cătălin a fost ales cel mai bun jucător al FC Ufa în luna octombrie în urma unei votări organizate între suporteri de către site-ul oficial al clubului rusesc.

PERIOADA PETRECUTĂ ÎN ROMÂNIA A FOST DEOCAMDATĂ CEA MAI BUNĂ DIN CARIERA MEA FOTBALISTICĂ

- La cîți ani ai început să practici fotbalul?
- Am început să practic fotbalul la vîrsta de 6 ani datorită tatălui meu Ilie. El a fost și primul meu antrenor. Îmi plăcea acest sport de mic copil mai ales că familia mea este una fotbalistică. Alegerea mea a fost făcută și datorită fratelui mai mare Dinu, care deja practica fotbalul și care m-a ajutat cu sfaturi foarte utile. Îmi amintesc cu mare plăcere de perioada în care m-am antrenat la Zimbru Chișinău, pînă la vîrsta de 14 ani, după care am jucat o perioadă și la CSCT Buiucani.
- Cine a fost idolul tău în fotbal?
- Nu am avut un idol în copilarie, dar la fel ca mulți dintre basarabeni țineam cu Steaua București, deci sunt stelist de mic copil.
- Ai schimbat poziția în teren de-a lungul anilor?
- Într-adevăr, cînd eram mai mic am jucat pe mai multe poziții în teren, am fost și mijlocaș dreapta și mijlocaș stînga ca pînă la urmă sa ajung în mijlocul terenului. Și pentru aceasta aș vrea să-i mulțumesc domnului antrenor de la școala Zimbru, Sergiu Ungureanu, iar în acest moment îmi este ușor să joc cu ambele picioare.
- Care a fost cea mai frumoasă amintire din copilărie legată de fotbal?
- Îmi amintesc cu mare plăcere de perioada cînd am jucat la Zimbru în campionatul Republicii Moldova la secțiunea juniori cu vîrsta de pînă la 10 ani. Eram cu un an mai mic decît alți jucători și am devenit golgheterul campionatului, deoarece aproape în fiecare meci înscriam cîte 2-3 goluri.
- Cum a fost posibil transferul tău la echipa de juniori a lui Șahtar Donețk?
- La vîrsta de 15 ani am hotărît că este timpul să schimb ceva și să-mi găsesc o echipă în străinatate. Prin intermediul domnului Arcadie Zaporojanu am reușit să merg în probe la echipa a doua a lui Șahtar Donețk. Îmi amintesc că m-am antrenat cu ei timp de o săptămînă, după care antrenorul de atunci Valerii Iaremcenko mi-a spus că vrea să mă păstreze la echipă. A fost o perioadă foarte bună, am progresat mult în plan fotbalistic, dar am avut o problemă: din păcate în Ucraina nu aveam drept de joc pînă la 18 ani, conform prevederilor Regulamentelor FIFA, ambii părinți trebuie să fie angajați în orașul Donețk și să nu aibă legături cu fotbalul. Aşa că m-am făcut remarcat doar pe la turnee sau meciuri amicale, în campionatul regiunii Donețk, nu şi în jocuri oficiale. Mi s-a promis chiar că voi semna contractul cu Şahtar cînd voi deveni major. Deşi nu aveam drept de joc am fost în cantonament cu echipa mare de la 17 ani. Apoi, la 18 ani cei de la Şahtar mi-au propus un contract pe cinci ani, inacceptabil însă din toate punctele de vedere.
- Ştiu că te-ai remarcat într-un turneu internaţional de tineret, Sardinia Cup în Italia, contra Barcelonei...
- La 17 ani am participat cu echipa de tineret al lui Şahtar la Sardinia Cup din Italia, unde am fost desemnat cel mai bun jucător al turneului, deși eram cu un an mai mic decît ceilalți jucători. Am eliminat-o pe Barcelona în sferturi, unde am reuşit golul victoriei (3:2). La Barcelona erau jucători precum Gerard Deulofeu, care evoluează acum la Watford. Apoi am trecut de Atalanta şi Napoli în finală (am marcat 4 goluri în 5 partide).



- De ce ai plecat la Dinamo Kiev?
- Adevărul este că mi s-a propus un contract consistent la Dinamo Kiev, care avea echipă în divizia a doua şi prin intermediul impresarului meu Arcadie Zaporojanu am decis să plec în capitala Ucrainei. La început am avut probleme, inclusiv și cu coechipierii, deoarece veneam de la rivala lor de moarte, dar pe parcurs totul s-a schimbat spre bine. Profitînd de ocazie vreau să-i mulțumesc pentru susținere domnului Aleksandr Hațkevici, care acum e antrenor principal la Dinamo Kiev. Aş fi putut continua la Dinamo. Din păcate, războiul din Ucraina şi tensiunile de acolo m-au făcut să renunţ. Plus că îmi doream să joc undeva la seniori.
- Se poate de spus că perioada petrecută în România la CFR Cluj, Steaua și Viitorul este deocamdată cea mai frumoasă din cariera ta fotbalistică?
- Într-adevăr, perioada petrecută în România a fost deocamdată cea mai bună din cariera mea fotbalistică pentru că am obținut primele trofee. Am fost foarte fericit că am început să joc deja la un alt nivel contra unor echipe și jucători de valoare. Recunosc, cel mai bine m-am simțit la CFR. La Cluj chiar te simți fotbalist, ești înconjurat de oameni cu o inimă mare, aici mă refer atît la conducătorii clubului cît și la antrenori. Am doar cuvinte de mulțumire pentru antrenorii Vasile Miriuță, Eugen Trică și Francisc Dican, sub comanda cărora am jucat la CFR Cluj. După încheierea contractului cu CFR am acceptat invitația antrenorului Mirel Rădoi să mă transfer la Steaua. Cît a fost Mirel Rădoi la echipă am simțit că clubul are nevoie de mine. Dar o dată cu plecarea lui Mirel de la Steaua și venirea altui antrenor, care avea propria viziune asupra fotbalului și care i-a îndepărtat de la echipă practic pe toți jucătorii aduși de Rădoi, am fost nevoit și eu să plec.



Cînd am început ediția 2016-2017 cu Viitorul nimeni nu credea că putem cîștiga titlul, dar am avut mare noroc să avem așa un antrenor ca Gheorghe Hagi, pe care-l consider a fi printre cei mai buni tehnicieni din lume. Nu există vreun minut ca domnul Hagi să nu se gîndească la fotbal, el “respiră” fotbalul în fiecare zi și fotbalul îl răsplătește cu rezultate bune… Am plecat de la Viitorul pentru că vroiam să schimb ceva în carieră, mai ales că a venit acea ofertă de la un club dintr-un campionat mai bine cotat decît cel al României. M-a invitat la FC Ufa fostul mare jucător Serghei Semak, actualmente antrenor principal la Zenit Sankt Petersburg. A fost și pentru mine, ca fotbalist, o posibilitate să progresez mai mult.
- Cum te simți în Rusia, la Ufa? Cît de greu a trecut procesul de adaptare la viață în Ufa după trei ani petrecuți în România?
- La Ufa mă simt bine în acest moment. Nu am avut nici o problemă pe plan fotbalistic sau în viața de zi cu zi. M-am adaptat rapid pentru că vorbesc fluent limba rusă și cunosc mentalitatea de aici.
- Descrie-ne o zi obișnuită din viața ta la Ufa.
- Dimineața iau micul dejun acasă, apoi plec la antrenament, după care iau prînzul în oraș cu cineva dintre coechipieri, iar mai spre seară merg la un film și apoi mă odihnesc.



- Ce părere ai despre antrenorul Dmitri Kiricenko?
- E un antrenor tînăr, de perspectivă, care e la început de drum și îi este greu acum, dar sunt sigur că va obține rezultate bune în Rusia. Mă înțeleg bine cu Dumnealui și sper să fie așa și mai departe…
- Cu cine dintre coechipieri comunici cel mai mult?
- Cu Ionuț Nedelcearu. Îl știu de cînd jucam unul contra altuia în România. Totuși aș vrea să menționez că mă înțeleg bine cu toți jucătorii echipei.
- Te superi cînd nu nimerești în primul unsprezece al echipei?
- E și normal să existe o oarecare supărare cînd nu joc sau intru în teren pe parcursul jocului. Fiecare fotbalist se vede titular la orice echipă. În același timp, îmi pare bine că domnul antrenor ne explică tuturor deciziile pe care le ia. Sunt conștient de faptul că este imposibil să joace toți stranierii, deoarece Regulamentul permite să joace doar șase stranieri în același timp pe parcursul unui meci, iar noi suntem mai mulți în echipă.
- Ce preferi să faci în timpul liber?
- În timpul liber prefer să merg la cinema sau să vizionez un film acasă pe laptop. Deseori prefer să joc pe PlayStation.
- Care e mîncarea ta preferată?
- E mîncarea pregătită de mama. Nu sunt pretențios, mănînc orice face mama mea.
- Cît mai ai contract cu FC Ufa? Ai oferte de la alte cluburi? În ce campionat ai vrea să joci?
- Mai am un an și jumătate de contract cu FC Ufa. Impresarul meu se ocupă de oferte și în cazul în care va apărea o propunere convenabilă pentru club și pentru mine, desigur că o voi accepta. Aș vrea să joc în orice campionat puternic din Europa.

SÎNT DOUĂ MECIURI MEMORABILE PENTRU MINE NA NAȚIONALA MOLDOVEI: CEL DE DEBUT ȘI CEL ÎN CARE AM MARCAT PRIMUL GOL

- Pînă a ajunge la Naționala Moldovei ai jucat la toate selecționatele de juniori și tineret. Ce-ți amintești cu plăcere din perioada junioratului?
- Îmi amintesc cu bucurie de perioada petrecută la selecționata de tineret sub bagheta lui Alexandru Curteian. Am făcut un ciclu preliminar foarte bun împreună cu toată echipa, am obținut cele mai multe puncte din istorie, ceea ce mă face mîndru! Totodată sunt sigur că se putea și mai mult, și aici mă refer la o calificare la turneul final de tineret, dar nu a fost sa fie…
- Pînă la partidele din noiembrie, ai jucat la Naționala Moldovei în 20 de meciuri și ai marcat un gol, în poarta României. Care a fost cel mai memorabil meci pentru națională?
- Au fost două meciuri memorabile, cel în care am debutat (cu Andorra) și cel în care am marcat primul gol la națională. Îmi amintesc că la meciul cu România am jucat pe o poziție nouă, în spatele atacantui, dar pînă la urmă totul a decurs ok și chiar am reușit să marchez.
- Ai jucat de-a lungul anilor pe mai multe poziții la selecționată ca într-un final să ajungi fundaș central. Cum s-a întîmplat asta?
- Aceasta se datorează doar ideilor tactice a selecționerului Alexandru Spiridon. Dacă Dumnealui consideră ca voi fi mai util echipei pe poziția de fundaș central la un meci anume, o voi face cu cea mai mare plăcere. Oricum mă simt mai confortabil pe poziția de mijlocaș central.
- Ce părere ai despre selecționerul Alexandru Spiridon?
- Cu Domnul Spiridon mă știu încă de pe vremea cînd eram la Șahtar, am avut fericita ocazie ca junior să merg la diferite cantonamente cu prima echipă. Mie personal îmi place stilul de joc pe care domnul selecționer vrea să-l implementeze la națională bazat pe posesie, construcție și agresivitate în atac.
- Ai debutat la echipa națională 5 ani în urmă, pe 14 august 2013, la un meci amical cu Andorra de pe stadionul Zimbru…
- Îmi amintesc doar de faptul că am intrat în teren la schimb pe poziția de mijlocaș și atît. Desigur am fost bucuros pentru debutul la naționala antrenată atunci de Ion Caras, dar în același timp am fost supărat, deoarece nu am cîștigat acel joc.
- Golul în poarta României l-ai marcat pe cînd erai jucător la CFR Cluj. Își amintești de el?
- A fost o fază fixă, mingea a ajuns la mine și am înscris. Am fost felicitat de coechipierii mei de atunci de la CFR, au fost și cîteva glume referitor la faptul că am marcat chiar în poarta României. Îmi mai amintesc că, după golul marcat, am început să joc titular meci de meci la CFR, așa că mi-a fost de bun augur golul marcat…
- Ce părere ai despre noua competiție, Liga Națiunilor?
- Aș prefera mai întîi să se termine această competiție și numai după aceasta aș putea să mă dau cu părerea. Pentru mine ar fi mai bine să joc cu naționale mai bine cotate pentru că așa progresezi mai repede. Cred că și suporterilor le este mai interesant să vadă meciuri cu adversare mai puternice…
- Cît de mare a fost presiunea asupra echipei pînă la victoria cu San Marino, prima într-un meci oficial din 2013?
- Am rămas plăcut surprins de toată naționala noastră cu ocazia meciurilor din octombrie cu San Marino și Belarus. Au fost convocați mulți jucători tineri și dornici de afirmare. Sunt optimist și aș vrea în continuare să obținem victorii cît mai des, mai ales că am simțit pe pielea noastră cum e să nu cîștigi o perioadă lungă de timp….
- Dacă ai avea posibilitate să adresezi un mesaj suporterilor, ce le-ai spune?
- Suporterii trebuie să înțeleagă că noi, jucătorii, niciodată nu venim la națională pentru a face figurație pe teren. Noi suntem conștienți de faptul că reprezentăm patria noastră și dăm totul pe teren. Suporterii noștri trebuie să fie răbdători, să vină la stadion și să ne susțină la fiecare meci, iar noi vom face tot posibilul ca să-i bucurăm doar cu rezultate pozitive...

Autor: Victor Daghi, ofițerul de presă al Federației Moldovenești de Fotbal