Canalul de Telegram Moldfootball.com - cele mai interesante știri în timp real
Conference League, Faza ligii
27.11, 17:30 Başakşehir (Turcia) - Petrocub
Începînd de luni, 1 iunie, echipele din Divizia Naţională îşi vor relua antrenamentele cu anumite condiţii. Atacantul Daciei Buiucani Marin Căruntu a vorbit înainte de luarea acestei decizii despre perioada petrecută în carantină, antrenamentele individuale, sprijinul familiei în cariera de fotbalist şi poza emblematică alături de Alexandru Suvorov în 2011.
- Deşi au trecut aproape trei luni, cum comentezi evoluţia Daciei Buiucani de la Cupa Federaţiei?
- Pot spune sigur că am arătat un joc decent, care a impresionat toată lumea din fotbalul moldovenesc.
- Sincer, puteaţi mai mult, sau locul 3 este maxim ce putea atinge Dacia Buiucani?
- Tot timpul în orice domeniu este loc pentru progres, poţi să faci mai mult decât ai atins deja. Eu cred că nu am arătat la maxim nivelul nostru de pregătire, dar sunt sigur că am prestat un joc plăcut ochiului, luând în considerare experienţa noastră şi a echipelor care s-au clasat pe locurile 2 şi 1.
- Care este starea ta de spirit după această perioadă complicată fără fotbal şi antrenamente?
- Sunt dezamăgit ca şi toată suflarea fotbalului moldovenesc. Este o perioadă în care trebuie să avem răbdare şi să ieşim cu dreptul din situaţia creată. Este greu dar sunt încrezător că o să fie totul bine în toată lumea şi o să învingem acest virus.
- Cel mai probabil, campionatul ar urma să înceapă în luna iulie. Este o perioadă extrem de lungă pentru un jucător activ... Moral eşti pregătit să începi aproape de la zero toată pregătirea fizică pentru sezon?
- Da, o să fie greu ca să începem pregătirea de la zero. Trei luni este foarte mult pentru un fotbalist profesionist. Toţi suntem acum în aceeaşi situaţie şi condiţii. Sunt pregatit atât moral cât şi fizic, pentru că doresc să joc fotbal şi iubesc ceea ce fac.
- Care este programul tău zilnic de pregătire şi cîţi kilometri alergi prin parc sau pădure? Care este şi greutatea ta, ai pus ceva kilograme în plus?
- Avem un grup pe reţelele de socializare, în care antrenorul principal scrie ce avem de făcut. În fiecare zi programul este diferit, iar eu nu mă abat de la program. Este o varietate de exerciţii pentru diferite părţi ale corpului. Ce ţine de alergarea în pădure, alerg circa 5-8 km zilnic. Ce ţine de kilograme, nu am kilograme în plus, deoarece manânc raţional şi fac exerciţii fizice zilnic.
- Ce meciuri de fotbal din arhivă ai urmărit sau ce cărţi ai citit pentru a face faţă faţă plictiselii?
- În această perioada am citit două cărţi, am privit un serial, analizez meciurile mele jucate în ultimul timp şi diferite momente de joc.
- Cine sunt prietenii tăi din fotbalul moldovensc şi cum se descurcă ei în această situaţie. Mă refer la fraţii Macriţchi sau Urvanţev?
- Am mai mulţi prieteni în fotbalul moldovenesc, şi la fiecare dintre ei, aceeaşi situatie. Toţi se antrenează individual şi aşteaptă momentul când o să putem începe să ne antrenam colectiv echipa si sa fie tot cum trebuie sa fie în fotbal profesionist. Ce ţine anume de fraţii Macriţchi şi Urvanţev, ei sunt la ei acasa în Balti, şi se ocupă cu ce am scris eu mai sus.
- Pe internet am văzut că ai o familie foarte frumoasă. Cît de mult te susţin apropiaţii în cariera ta de fotbalist?
- Mulţumesc mult pentru aşa cuvinte, îmi este plăcut. Familia îmi este aproape tot timpul şi mă susţine în tot ceea ce fac mai ales pe plan fotbalistic, şi plus la asta un exemplu care mă conduce şi îmi dă sfaturi. Pot să spun că în perioada aceasta am antrenor personal, am în vedere tatăl meu.
- Pe net la fel există o poză cu tine în rol de copil de mingi şi Alexandru Suvorov, jucător la naţionala Moldovei undeva prin 2011. Cum ai început fotbalul, la ce vîrstă şi pe la ce şcoli de fotbal ai trecut pînă a ajunge la Sheriff?
- Poza asta este specială pentru mine, pentru că Suvorov în acele timpuri era cel mai bun fotbalist de la selecţionată, asta este părerea mea. Îmi plăcea jocul lui, şi plus la asta, el a fost la mine acasă. Locuia cu mine în bloc, eram mic şi tata l-a invitat la noi în ospeţie. Eram foarte bucuros, nu îmi venea să cred că Suvorov stă la pragul uşei apartamentului meu, şi apoi peste ceva timp eram cu el pe un teren de fotbal. Este foarte plăcut sentimentul acesta. Fotbalul l-am început la şcoala de fotbal Zimbru la 6 ani, şi aţi înţeles deja cine m-a îndrumat pe această cale. Pe parcurs eram obsedat de fotbal, eram tot timpul cu mingea la picior de mic copil. A trecut timpul, am crescut, si tot eram la Zimbru, dar într-un moment m-au invitat la Sheriff la probe după meciul contra lor. Ei atunci făceau selecţia anului 1997 la Academie, şi eram foarte tentat de această ofertă. Sheriff domină fotbalul nostru şi foarte cunoscut în Europa cu toate condiţiile lor. Aveam atunci 12 ani, şi am hotărât cu familia că trebuie să facem pasul acesta. Mama îşi făcea griji, dar totul a fost bine în curând, şi s-a liniştit. Cam aşa a fost până a ajunge la Sheriff, mai departe cred că stiţi cum a parcurs cariera mea. Pe final, doresc la toată lumea răbdare şi sanatate în aşa momente grele.
- Шериф 2 и потом Дачия в дивизия А. Трудно назвать это карьерой! Удачи в будущем
Пацан просто красава .