În cadrul ediției "Quarantine Quiz #6", președintele clubului Petrocub Nicolae Usatîi, a menționat în treacăt că timp de 7 ani a fost DJ, un lucru care la sigur nu poate fi trecut cu vederea.

Într-un interviu exclusiv pentru portalul Moldfootball.com fostul DJ N_Kolas a depănat amintiri din perioada cînd mixa la clubul din Sărata Galbenă, a relatat care era "cartea lui de vizită" în calitate de DJ, ce celebrități a văzut în cluburile din Londra și ce emoții a trăit în noaptea de Revelion, cînd prestația sa din Piața Marii Adunări Naționale a riscat să devină un eșec total din cauza problemelor tehnice. De asemenea, veți avea ocazia să vedeți fotografii și video, despre existența cărora nici nu vă puteați imagina!

- Trecutul meu muzical este în strânsă legătură cu discoteca sau clubul din comuna Sărata Galbenă, unde am fost născut. Clubul "Air Base" aparținea familiei mele. Eu, împreună cu doi prieteni, am preluat toate momentele organizatorice pentru buna activitate a localului. Pe atunci, familia mea a investit semnificativ în modernizarea clubului: a fost achiziționat echipament, boxe profesionsite, lumini ca la noi în local puteai vedea doar la cluburile din Chișinău, aveam și un smoke machine.

- Și toate acestea fiind adolescent?

- Da. Pentru prima oară am început să merg la discotecă cam pe la vârsta de 15 ani. De atunci a început să-mi placă muzica și desigur mi-a plăcut atenția pe care o avea DJ-ul, fiindcă el este persoana care dă ritmul petrecerii. Mi-am propus să aflu cum funcționează totul și treptat a început să-mi reușească. Pe atunci eram trei DJ în club - eu, Nicolae Chiforișin și Vlas Constantin. Primeam 150 de lei pentru o seară, pe care îi împărțeam egal. Am rămas și până acum buni prieteni. Noi trei eram, vorba ceea – primii băieți din sat.

- Practic întreaga activitate a clubului a devenit responsabilitatea dumneavoastră?

- La clubul nostru veneau să se odihnească mulți și din Chișinău, pentru că băuturile erau foarte ieftine în comparație cu prețurile din capitală. Practic prețurile erau ca la magazin. Iar noi ne străduiam să organizăm ceva interesant, petreceri tematice, cum ar fi "Retro Party", „R&B Party", tare îmi plăceau petrecerile „White Party". Pentru a le organiza lipeam tot podul cu foi A4, acopeream podeaua cu polisterol și desigur, conform dress-codului, toți trebuiau să vină îmbrăcați în alb. Țin minte și acum fețele doamnelor care trebuiau să facă ordine a doua zi (zâmbește), însă lumea era încântată de petrecerile noastre din sat.

- Să înțeleg că sala era mereu aglomerată?

- Capacitatea sălii era de 150- 200 de oameni, iar la parcare niciodată nu găseai loc liber. Pentru a diversifica atmosfera invitam la noi în club și DJ cunoscuți pe acele timpuri din Chișinău cum ar fi DJ Kirpitch, dumnealui era rezident la clubul "People", DJ Zefir – fost rezident la „Crazy Horse", „Star Track", „Military Pub", nici nu mai știu dacă funcționează aceste cluburi până în prezent.

- La acea vârstă vă gândeați că puteți face din pasiunea pentru muzică o profesie?

- Pe atunci la sigur nu eram cu gândul la profesie. Mă gândeam doar la ce se întâmplă în acel moment, ce putem face pentru a rămâne în istorie, ca publicul clubului nostru să rămână mulțumit în fiecare weekend. În timpul săptămânii, fiecare dintre noi căuta muzică nouă, ce se ascultă, ce place publicului. Și acesta era un întreg proces, căci nu era atât de accesibil ca acum. Muzica atunci se înscria pe CD-uri și fiecare dintre noi venea cu mapa lui de CD-uri și ne demonstram măiestria.

Primul meu echipament profesionist a costat peste 5000 de euro. Îl purtam cu mine peste tot. Știți cum poartă Cleopatra Stratan în videoclipul "Ghiță" geanta ceea enormă după ea? Cam așa eram și eu.

- Ce muzică preferați atunci?

- Cel mai dificil a fost să obișnuim publicul cu un alt stil de muzică. De la început lumea prefera muzica semi-comercială și folclorică, iar noi am început a promova muzica „House". Acest gen de muzică abia apăruse în acea perioadă și mulți nu îl înțelegeau. Deseori se apropiau de mine cu fraze de genul „DJ, pune ceva mai bunișor" sau "Pune, te rog ceva moldovenesc". Am avut nevoie de vreo doi ani pentru perioada aceasta de tranziție.


- De ce anume muzica „House"?

- Această muzică era un trend pe atunci și astfel te apropii deja de un club mai modern, de un club european. Selecția muzicii este partea care cu adevărat contează. Lumea se distrează după ritmul pe care îl dai tu. Când abia se adună publicul începi cu "Deep House", când sala începe să se aglomereze treci la „Funky House", acesta este un „House" un pic mai vesel, dar încă nu este tocmai bun pentru dans, după care urmează „House", „Electro House", „Techno". Este un fel de instrucție pe care trebuie să o urmezi pentru a prinde o legătură cu publicul. Totodată ai libertatea maximă să mixezi ce vrei și cum vrei. Dar desigur mixam și hiturile vremii. Îmi amintesc cu exactitate perioadele când au părut unele piese, de exemplu piesa lui Bob Sinclar "Rock This Party", o piesă foarte renumită pe atunci. Puteam s-o mixez și de 5-6 ori în aceeași seară și nimeni nu obosea de ea. Era practic absorbită de public.

- Acum clubul "Air Base" mai este în Sărata Galbenă?

- Este, dar nu funcționează.

- Știu că ați fost DJ cu acte în regulă, ați urmat și o școală specializată?

- Pe la vârsta de 17-18 ani mi-am făcut studiile la prima școală de Dj licențiată din Moldova "Art Mix", unde profesor mi-a fost Mihai Dumitru. Aici am învățat ce înseamnă întradevăr a mixa profesionist. Aici am deprins măiestria de a mixa mai multe genuri de muzică, cum ar fi "House", "Tribal", "R&B", "Drum and Bass". Aceste cursuri mi-au dat o încredere sporită în forțele proprii.

Eu am văzut personal cum mulți DJ veneau cu CD-ul unde setul de o oră era deja pregătit și tot ce făcea el era să mimeze că mixează. Astfel de lucruri în lumea DJ-ilor nu se respecă, așa pot toți. Eu întotdeauna am mixat doar live

- Ați achiziționat și toată tehnica de care are nevoie un DJ?

- Da, cam în perioada cursurilor la "Art Mix" am cumpărat primul echipament profesionsit, se numea Pioneer 2000. La acel moment era cel mai scump și cel mai bun ce putea fi găsit pe piață. Era voluminoasă și o păstram întro boxă specializată. O purtam cu mine peste tot. Știți cum poartă Cleopatra Stratan în videoclipul "Ghiță" geanta ceea enormă după ea? Cam așa eram și eu. Era într-atât de grea, încât și acum începe să mă doară spatele doar când îmi amintesc. Eu de la 16 ani am plecat la studii în Marea Britanie, dar verile integral le petreceam acasă, mixam în clubul din sat.

- În Anglia ați continuat să vă perfecționați în această direcție?

- În Londra am făcut și cursuri de masterat la "Ministry of Sound" – un brand cunoscut în Europa. "Ministry of Sound" este o casă de discuri, dar și o rețea de cluburi de noapte, care are franșize în foarte multe țări din Europa. Cursurile erau predate de DJ cunoscuți, care dețin propriul label de muzică. Am avut ocazia de a mixa în aceleași săli și la același echipament unde au lucrat nume sonore în muzica contemporană, cum ar fi David Guetta și alții. A fost o experiență unică pentru mine!

- Deci ați avut ocazia să vedeți multe celebrități din lumea muzicii?

- Celebrități am văzut întradevăr multe – Dr.Dre, Eminem, Katy Perry, Timati – asta doar ce îmi amintesc acum rapid. În perioada studiilor, am fost practic la toate cluburile din Londra și mereu atrăgeam atenția la tot ce ține de muzică: ce se ascultă, cum s-a făcut trecerea de la o piesă la alta, mă gândeam cum aș fi făcut eu schimbul. Ceea ce puteam face eu mai special era trecerea de la "House" la "R&B" și invers. Deci, este vorba despre ritmuri total diferite. Dacă la primul, bpm-ul este 128 de bătăi pe minut, urmează brusc să scazi la un bpm de 95 de bătăi și să revii înapoi la 128 și toate astea Live! Este cel mai dificil de făcut și prin asta eu am fost deosebit. Aceasta era cartea mea de vizită. Clar că necesită o pregătire specială. Eu am văzut personal cum mulți DJ veneau cu CD-ul unde setul de o oră era deja pregătit și tot ce făcea el era să mimeze că mixează. Astfel de lucruri în lumea DJ-ilor nu se respecă, așa pot toți. Eu întotdeauna am mixat doar live.

- Care a fost cea mai interesantă experiență de a mixa peste hotare?

- Când eram student la Londra am fost invitat să mixez în Belgia la "Russian Party", o petrecere organizată pentru cei din spațiul post-sovietic. A fost o experiență foarte plăcută, dar și una anevoioasă din punct de vedere fizic, pentru că am dus efectiv în spate tot echipamentul de DJ, care era voluminos și greu. Parcă și acum mă văd cum mergeam cu trenul din Londra în Bruxelles, stând în picioare pentru că nu îmi încăpea bagajul nicăieri. Arătam exact ca un terorist, vă zic. Să vă arăt acea geantă mare, metalică, dacă stai să te gîndești încape și o bazooka acolo, la cît de voluminoasă și grea era. A fost o petrecere de zile mari, care a durat câteva zile cum se și obișnuiește cu așa ocazii – frigărui în aer liber, muzică bună și multă distracție.

- V-ați ales și un nume scenic?

- Prietenii mei au avut pseudonime foarte interesante. Constantin Vlas era DJ Seven, Nicolae Chiforișin – MC Uri și eu eram DJ N_Kolas, dar după o perioadă am renunțat la numele scenic și lucram cu numele meu propriu.


- Care a fost petrecerea care vi sa întipărit cel mai tare în memorie?

- A fost petrecerea din noaptea de Revelion dintre anii 2012 și 2013. Era organizat ca deobicei un concert în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, unde invitații speciali au fost cei de la "Gipsy Kings". Mi-a fost foarte plăcut să fiu și eu invitat, dar totodată era și o responsabilitate enormă. Urma să mixez nu doar în fața publicului din piață, dar să fiu și live la TV, la radio, plus mă îngrijora ecoul din piață. Dar am zis că trebuie să accept, pentru că asta mă va face să mă simt realizat. Au urmat zece zile în care în sensul direct al cuvântului nu știam pe care planetă mă aflu, am slăbit atunci 8 kiliograme. Practic până în noaptea de Revelion încă nu știam sigur ce muzică voi mixa. Acum regret acest lucru. Mai bine alegeam un gen de muzică și practicam câteva zile, iar eu până în ultimul moment tot stăteam pe dubii.

De când s-a încheiat această epopee cu muzica, mi-am propus să deschid o școală proprie de DJ. Va fi absolut gratuită pentru orice doritor din Republica Moldova. Este dorința mea de mult timp și cu siguranță o voi realiza în viitorii 2-3 ani.

- Bănuiesc că ați optat pentru „House" până la urmă?

- Mi-am zis așa: "O dată în viață se întâmplă să mixezi în Piața Marii Adunării Naționale, de ce să nu încerc să fac ceea ce numeam eu cartea mea de vizită – trecerea de la „House" la „R&B" și invers". Parcă văd și acum, era deja trecut de ora 00.00, stăteam în backstage cu mai mulți artiști, dacă nu greșesc erau Vali Boghean și Natalia Gordienko – ne încălzeam cu un ceai și așteptam să-mi vină rândul să urc pe scenă. Eu am venit cu aparatura mea și am pregătit tot din timp pe scenă, pentru că trebuia să se obișnuiască cu temperatura joasă de afară. Și când am încercat să conectez USB-ul, am înțeles că porturile sunt înghețate și setul nu poate fi citit.

Vreo 10-15 secunde, timp în care încercam să reconectez stick-ul, mă tot întrebam "Ce mă fac eu acum?". Am avut noroc că după mai multe încercări a reușit să se conecteze, în caz contrar chiar nu știu ce era să fac. Au trecut atâția ani de atunci, dar îmi amintesc de parcă a fost ieri. Vă dați seama, eram în direct la TV, erau și părinții mei în piață, era perioada când abia făcusem cunoștință cu actuala mea soție, Cristina… aveam mari emoții. Până acum păstrez tot setul pe care lam mixat în acea seară și vă pot spune cum am realizat fiecare trecere de la o piesă la alta. Am rămas foarte mulțumit de prestația mea. De fapt, a fost și ultima oară când am mixat.

- De ce s-a produs ruptura de muzică?

- Probabil am ajuns la punctul culminant când nu știu cum muzica mi-ar mai fi putut aduce plăcere. Poate doar să începi singur a compune, dar acest lucru nu îl poți face paralel cu studiile, trebuie să stai ore în șir în studiou… Deși am avut unele încercări în această direcție. Chiar pe 1 ianuarie 2013 am vândut tot echipamentul. Și atunci am încheiat cariera mea de DJ.

- Nu regretați că așa brusc ați pus capăt acestui capitol?

- Deseori sunt nostalgic când îmi amintesc de acea perioadă, dar sunt foarte mulțumit și recunoscător că am avut posibilitatea să cunosc muzica mai profund decât un simplu amator. Eu, ca și persoană, sunt cam introvertit, nici până acum nu pot să cred că am avut cândva curaj să practic această ocupație. A fost o etapă din viața mea care m-a marcat, dar cu siguranță într-un mod pozitiv. Dacă aș fi continuat mai serios în această direcție, la sigur că acum nu aș fi fost în Moldova și aș fi trăit o altă viață. Dar la etapa actuală, m-am detașat complet de muzică, nici nu mai urmăresc nimic în acest sens, sunt mulțumit de ceea ce am. De când s-a încheiat această epopee cu muzica, mi-am propus să deschid o școală proprie de DJ. Va fi absolut gratuită pentru orice doritor din Republica Moldova. Probabil se va numi „CUN DJ School". Este dorința mea de mult timp și cu siguranță o voi realiza în viitorii 2-3 ani.

"Eu șapte ani am fost DJ: am mixat și la noi pe piață, și în Anglia". Peședintele Petrocubului Nicolae Usatîi a participat la Quarantine Quiz #6 (video)



Autor: Natalia Arapu