Radu Gînsari: “Viața în Israel se deosebeşte foarte mult de la viața noastră, dacă vorbim nu de fotbal”
Mijlocașul moldovean al echipei Hapoel Haifa, Radu Gînsari este unul dintre cei mai cunoscuţi şi valoroşi discipoli ai CSCT Buiucani. Fotbalistul a povestit despre primi săi pași în fotbal și a comparat viața din Israel cu cea din Moldova.
- Ce amintiri te leagă de CSCT Buiucani, unde ai făcut printre primii paşi în fotbal şi unde ai venit la nouă ani?
- CSCT Buiucani a fost pentru mine ca şcoala primară în fotbal. A fost acel început plin de entuziasm, unde începi să cunoşti mulţi tineri care au aceleaşi vise ca şi tine, aceleaşi plăceri şi cea mai mare placere era de a juca fotbal. Au fost primii mei paşi în aceasta nouă lume numită fotbal.
- Cum ai carecteriza acei șapte ani petrecuţi la CSCT Buiucani unde mentori ţi-au fost Nicolae Jardan, Mihai Andronic şi Igor Ciubara?
- Îmi vine greu să caracterizez acei șapte ani petrecuţi la şcoala CSCT Buiucani, căci mă leagă atîtea amintiri, atîtea emoţii şi atîţia oameni. Ţin foarte mult să le mulţumesc băieţilor cu care am jucat împreună, antrenorilor, în special domnului Mihai Andronic cel care mi-a fost ca şi un tată şi până acum ţinem legătura, şi nu în ultimului rind să mulţumesc domnului Constantin Anghel, preşedintele acestui club de fotbal, care în momentul oportun mi-a oferit şansa de a pleca la Academia Dobrovolski! Aceşti șapte ani au stat şi stau la baza mea ca fotbalist. Acolo am învăţat litera fotbalului şi acolo am trăit copilăria. Сe poate fi mai frumos decît să îţi petreci copilăria între acelaşi grup de oameni cu aceleaşi idealuri?!
- De ce ai ales anume CSCT Buiucani după cîteva luni de antrenamente la Ciocana?
- Aici a intervenit tatăl meu cu aducerea mea la CSCT Buiucani. Nu mai ţin minte cu cine discutase el şi cu cine s-a sfătuit, dar într-un moment dat el a zis să mergem la o şcoală mai bună, si cred ca am făcut alegerea excelentă.
- După CSCT Buiucani a urmat Academia Dobrovolski. Cît de mult a contat pregătirea la clubului CSCT Buiucani?
- Cum am mai zis, șapte ani la Buiucani a fost ca o iniţiere in lumea fotbalistica. Domnul Mihai Andronic a fost cel care l-a contactat pe Igor Dobrovolski şi i-a zis ca are un băiat interesant şi să merg în probe. Aveam 16 ani şi paradoxal nu eram deja în grupa lui Andronic dar în grupa domnului Igor Ciubara. Şi uite aşa pînă la urmă, tot legată de CSCT Buiucani a fost şi plecarea mea la Academia cu ajutorul lui Mihai Andronic. (zîmbește)
- Cînd revii la Chişinău în vacanţă treci şi pe la club?
- Înainte veneam mai des pe la club,dar acum s-au schimbat generaţiile şi nu prea am cunoscuţi înafara antrenorilor mei, Jardan şi Andronic. Sincer să fiu, şi în ţară am foarte puţin timp şi nu reusesc, însă mi-ar face placere să revăd terenul unde am crescut.
- Ce sfaturi le-ai da copiiilor care se antrenează la noi şi care doresc să ajungă cel puţin la nivelul tău?
- Eu nu ştiu dacă am fost cel mai talentat jucător de fotbal, dar prin dorinţă şi jertfire, prin alegerile corecte, am ajuns să obţin poate nu tare multe, însă joc fotbal în continuare, şi asta îmi face plăcere. Să viseze, să muncească la antrenamente cît şi individual, să asculte de antrenori şi să pună fotbalul ca perna şi doar atunci va reuşi!
- Cum a fost anul 2018 pentru Radu Gînsari şi ce aşteptări ai de la 2019?
- A fost un an foarte productiv unde am cîștigat trei trofee, unul individual şi două cu echipa de club. Sper că anul 2019 să fie la fel de productiv şi eu ca fotbalist să cresc şi să urc treptat acele trepte ale evoluţiei.
- Cît de mult se deosebeşte viaţa din Moldova comparative cu cea din Israel şi ce greutăţi întîmpini acolo?
- Se deosebeşte foarte mult dacă vorbim nu de fotbal. Este altă cultură alte obiceiuri, prietenii nu sunt alături, familia în primul rînd nu este alaturi. Ce ţine de fotbal, nivelul este mai ridicat însa este nevoie de dăruire şi de profesionalism oriunde!
- Şi la final un mesaj de felicitare cu ocazia sărrbătorilor de iarnă...
- Doresc tutoror în ajunul sărbătorilor de iarnă să fie sănătoşi, sa aibă alături pe cei dragi, să nu îşi piardă niciodata speranţa în ziua de mâine şi sa viseze frumos! Iubitorilor de fotbal şi tinerei generaţii să se realizeze. Doar prin muncă şi daruire vor putea obţine foarte multe şi să înţeleaga că ei sunt viitorul de mâine al Moldovei!
Sursă: 
