Portarul naționalei Moldovei U-16, Silviu Șmalenea a relatat pentru corespondentul portalului Moldfootball.com despre emoțiile sale în urma participării la Turneul de Dezvoltare UEFA, găzduit de Israel și cum reușește să combine viața de zi cu zi de adolescent cu cea a portarului naționalei de juniori.
- Nu este pentru prima dată cînd ești convocat la naționala de juniori. Cum crezi, datorită cărui fapt?
- Nu pot spune de ce sunt convocat la națională, fiindcă aceasta este decizia antrenorului. Însă, pot spune că zi de zi la antrenamente, depun tot efortul, ca în timpul meciului să dau dovadă de toate calitățile pe care le posed și să demonstrez că merit să fac parte din selecționată.
- De ce la Cupa Dezvoltarii UEFA selecționata a început în forță turneul, dar la final s-a poziționat pe ultimul loc? Care este cauza?
- Pe parcursul turneului am jucat toate meciurile la egal cu toți adversarii, dar cred că lipsa experienței în asemenea partide și turnee, nivelul și tempoul din campionatul nostru, au făcut diferența.
- Cum te influențează participarea în diferite turnee cu selecționata?
- În primul rînd, participarea în diferite turnee cu selecționata, mă ajută să aflu la ce nivel sunt și la ce capitole trebuie să lucrez. În al doilea rînd, mă ajută să mă dezvolt ca fotbalist. În al treilea rînd, experiența de joc, pe care o capăt, influențeaza foarte mult prestația mea în fiecare meci. Pe această cale vreau să le mulțumesc antrenorilor, care au încredere în mine.
- Cum combini viața unui adolescent și a unui fotbalist?
- Este foarte greu să combin viața de fotbalist și cea de adolescent. De exemplu, în timpul săptămănii, practic deloc nu am parte de timp liber, nemaivorbind de a petrece timpul cu prietenii. Ceea ce ține de școală, este extrem de greu. În mare parte din anul acesta de studii, am fost plecat în cantonamente, turnee, pied foarte multe teme noi, rămîn în urmă față de colegii mei, iar pentru a înțelege materia am nevoie de lecții suplimentare.
Pentru mine, fotbalul înseamnă totul, pentru că m-a schimbat ca om, ca personalitate. Încep să gîndesc diferit, ca un om matur, chiar daca am doar vîrsta de 15 ani. Le mulțumesc mult antrenorilor mei Anatol Tîmbur și Alexandru Chirilov, care îmi sunt ca părinți. Pe lîngă lecțiile care mi le-au dat ca portar, mi-au ținut și foarte multe lecții de psihologie, care mă ajută să fiu mai puternic și să trec peste toate greutățile care îmi apar în cale.
Canalul de Telegram Moldfootball.com - cele mai interesante știri în timp real
