Noul jucător al echipei Zimbru, Kirill Kirilenko, este deja cunoscut în Belarus pentru abilitatea sa de a schimba echipele frecvent. La începutul lui 2025, Arsenal din Dzerzhinsk a devenit cel de-al 11-lea club pentru el.

Deja în vară, Oleg Kubarev a fost invitat să antreneze echipa Zimbru, iar Kirilenko l-a urmat. În cel de-al 12-lea club, jucătorul de 24 de ani va avea ocazia să joace în calificările Conference League, deși conducerea visează la performanțe mai mari.

De ce jucătorul renunță atât de ușor la cluburi? Este rezultatul unor conflicte sau ceva din caracterul său? Pentru a găsi răspunsuri, portalul belarus Tribuna a discutat cu foști colegi de echipă ai atacantului – iată ce ne-au spus ei.

În 2016, Kirilenko a debutat pentru echipa a doua a clubului Minsk și de atunci a evoluat în opt cluburi belaruse. Cum spun cei intervievați, el s-a înțeles bine cu colegii săi în fiecare echipă și nu au fost raportate conflicte în care ar fi fost implicat.

– Nu aș spune că este o persoană închisă sau exagerat de sociabilă. Cred că este ceva de mijloc, pare un tip de treabă, noi am discutat normal, - își amintește unul dintre foștii colegi ai lui Kirilenko. – Probabil are o părere prea bună despre sine – ar putea fi mai modest. Dar, ca fire, este destul de calm. Nu a fost implicat în scandaluri, nu a încălcat disciplina. Vorbea respectuos cu antrenorii. Am auzit despre conflictul său la Slavia – oricum, antrenorul Ivan Bionchik nu e deloc ușor, nu toată lumea reușește să lucreze cu el. Kirilenko, se pare, considera sincer că i se oferă puține minute de joc, așa că și-a manifestat ambițiile – și astfel a apărut conflictul, spune un alt interlocutor.

Foștii colegi de echipă remarcă și influența semnificativă a părinților și agenților asupra lui Kirilenko. Menționăm că, în prezent, interesele lui Kirilenko sunt reprezentate de fostul fotbalist Alexander Perepechko, în vârstă de 36 de ani, care gestionează și afacerile altor zeci de fotbaliști belaruși.

– Când jucam alături de Kirilenko, lăsa impresia unui tip destul de inteligent și capabil. Dar uneori făcea lucruri care nu-l reprezentau. Se pare că, în acele situații, el acționa la sfatul agenților și părinților. Țin minte cum depindea de opinia tatălui său. Au fost cazuri când, după ce șuta sau pasa, se uita imediat către tribună, unde se afla tatăl său – Kiril era curios să vadă cum va reacționa acesta, ce va arăta, - își amintește unul dintre foștii coechipieri.

Am aflat că părinții săi considerau întotdeauna că Kirilenko este extrem de talentat, insuficient apreciat, merită mai mult – de aceea îl duceau din club în club de când era copil. De asemenea, agenții aveau beneficii de pe urma schimbărilor de echipă – din procentele cuvenite din noile contracte. Interlocutorii noștri sunt convinși că egoismul pe teren al lui Kirilenko i-a pus bețe în roate în dezvoltarea sa fotbalistică.

– Îi place să acționeze pe cont propriu, să rezolve fazele, în loc să paseze, chiar și atunci când situația ar deveni mai promițătoare. De multe ori, partenerii de echipă nu erau mulțumiți de asta. Mulți antrenori vor ca toți să joace pentru echipă – nu toată lumea reușește să colaboreze cu cineva ca Kiril, - spune un fost coechipier.

– La antrenamente işi face treaba, își îndeplinește sarcinile. Dar după ce le termină, pleacă. Nu l-am văzut să lucreze suplimentar, să rămână după antrenamente. Iar în meciuri, nu-şi doreşte deloc să se retragă și să ajute echipa în apărare. Cu toate acestea, în atac este foarte creativ, exploziv. Are un picior stâng excelent, un șut puternic, dribling bun, adaugă o altă sursă. Foștii coechipieri ai lui Kirilenko observă că el cu siguranță nu este genul de jucător pentru care colectivul reprezintă o prioritate. Nu rămâne distant față de colegi, dar în general îi este indiferent cu cine joacă.

– E un jucător individualist – poate de aceea nu îi prea pasă unde și cu cine aleargă. Pe de o parte, e bine că mereu e orientat spre poartă, și colegii apreciază asta la el. Dar nu trebuie să uităm de echipă, unde toți lucrează pentru a atinge un obiectiv comun. Iar pentru Kirilenko, ambițiile sale sunt mai importante decât obiectivele echipei. Cazul de la Slavia este un exemplu clar: a plecat, nepăsându-i de ceilalți, susține unul dintre foștii colegi. A generat un anumit ecou și motivul plecării lui Kirilenko de la ML – atunci, să ne amintim, atacantul a aflat că nou-veniții la club primesc salarii mai mari, a cerut și el o majorare, iar după refuz a reziliat contractul.

– Acesta este un exemplu că jucătorul se gândește în primul rând la el, nu la echipă. Se pare că pentru el prioritatea este să câștige. Nu, nu a plecat întotdeauna doar pentru locuri mai profitabile. Dar sunt sigur că dacă cineva i-ar oferi mai mult decât Zimbru, atunci s-ar aduna din nou în decurs de o săptămână, ar face documentele și ar pleca, spune unul dintre cei intervievați.

Mai mulți dintre foștii coechipieri ai lui Kirilenko prezic că actualul transfer nu va fi ultimul pentru un jucător care nu este încă prea în vârstă. Rămâne doar să speculăm dacă jucătorul va atinge, până la sfârșitul carierei sale, al treilea deceniu de cluburi.