Discipolul CSCT Buiucani, Tudor Butucel, un fotbalist de 17 ani, și-a continuat cariera la Akademia Rakow, în Polonia. Într-un interviu realizat de Konrad Cinkowski pentru saitul cz-pilka.pl, tînărul fotbalist a povestit cum a început să practice fotbalul, s-a referit la etapa moldovenească a carierei sale și a dezvăluit, de asemenea, cum a ajuns la Rakow. Butucel vorbește și scrie foarte bine în poloneză, și, în general, cunoaște deja 7 limbi.

- Să începem acest interviu cu întrebarea cum ai început să practici fotbalul?

- De cînd mă țin minte, am urmărit diferite meciuri împreună cu tatăl meu, care este pasionat de fotbal. Mai ales jocurile echipei Steaua București, așa am ajuns să cunosc acest sport. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera și emoțiile legate de victorii și golurile spectaculoase. Vreau să fiu motivul fericirii acestor mii de suporteri, astfel încât din copilărie îmi doresc să devin fotbalist.

- La ce cluburi ai jucat pînă acum?

- De la vîrsta de 7 ani am început să mă antrenez la clubul Dacia Buiucani, întreaga carieră moldovenească mi-am petrecut-o acolo, în total 9 ani. Mai tîrziu m-am mutat în Polonia și am ajuns la Rakow.

- Ce ne poți spune despre instruirea tinerilor talente în Moldova?

- Acolo există cluburi de fotbal, care oferă mai multe sau mai puține oportunități. Cred că am avut noroc că clubul, la care am evoluat, are echipe de toate vîrstele care joacă în prima ligă națională.

- Cum ai descrie nivelul fotbalului din țara ta?

- Fotbalul este direct legat de mărimea investițiilor în sport. Echipele noastre obișnuiau să joace în prima ligă a Uniunii Sovietice, iar jucătorii precum Pavel Cebanu, fostul președinte al federației naționale, erau considerați legende. Din păcate, în acest moment fotbalul moldovenesc traversează o perioadă foarte dificilă din cauza situației economice din țara mea...

- Vă puteți lăuda cu vreun succes la nivel de cluburi sau echipe naționale?

- Am fost plăcut surprins că am fost convocat la prima selecție a Naționalei Moldovei U-15. Sunt mîndru că am devenit cîștigător la mai multe ediții ale campionatului național și al turneelor internaționale - în România și Bulgaria, unde am învins Steaua București. În august 2015, am cîștigat ediția locală a Cupei Campionilor pentru copii LUKOIL din Bulgaria și am jucat la turneul final din Rusia, cu PAOK Salonic, Besiktas Istanbul, Spartak Moscova și Dinamo Zagreb. Am participat și la turnee internaționale din Ucraina și Germania. Cînd aveam 17 ani, am debutat la Naționala U-19 în meciurile cu Bulgaria și Macedonia de Nord.

- Cum crezi, sunt șanse să te impui pe stadioanele europene, jucînd doar acasă?

- În acest moment Dacia Buiucani U-19 se află pe pimul loc în campionatul național și are șanse mari să joace în Liga Campionilor pentru tineret. Eu, în schimb, am decis vin la Czestochow, deoarece văd aici o perspectivă mai mare.

- Cum ai ajuns la Rakow?

- Am avut o invitație oficială de a da probe din partea lui Filip Raczkowski, primul meu antrenor. După o săptămînă de antrenamente, am jucat într-un meci amical, în care am marcat un gol și am rămas la Rakow.

- A fost singura opțiune pentru tine sau ai avut și alte oferte?

- Sincer să fiu, la două zile după ce am susținut probele în Polonia, am fost invitat să merg în probe la un club din Serie A. Pînă la urmă am hotărît să accept invitația clubului din Polonia, deși un agent din Moldova a fost supărat pentru decizia mea.

- Stai singur în Polonia, cum te descurci fără familia ta?

- Inițial, am venit la probe împreună cu tatăl meu și un impresar tînăr din Moldova. Desigur, nu este ușor fără familie, să ajungi la vîrsta de 16 ani într-o țară străină, dar trebuie să mă descurc singur și să nu deranjez alți oameni. Știu că oricînd pot apela la directorul Academiei Rakow, Marek Sledzio, și vreau să-i mulțumesc foarte mult și să-i spun că dragostea față de Polonia apare după ce cunosc oameni ca el - profesioniști, buni la inimă, cinstiți și obiectivi.

- Ați avut ocazia să vizitați Czestochow? Dacă da, ce v-a plăcut cel mai mult în orașul nostru?

- Îmi place... totul (rîde). De ziua mea și a surorii mele gemene, familia mea m-a surprins plăcut și a venit în Polonia. Am fost în centrul orașului și am fost impresionați de cît de mulți oameni erau la Jasna Gora.

- Visul tău este să debutezi la prima echipă a lui Rakow. Cum îți evaluezi șansele să joci la echipă în această primăvară?

- Fotbalul este magic. Dacă muncești din greu, visele nu au cum să nu devină realitate. Deși am debutat la vîrsta de 17 ani la echipa națională U-19, ca străin trebuie să muncesc mult pentru a avea posibilitate să mă antrenez cu prima echipă din Rakow.

- Ți-ai stabilit obiective pentru primăvară?

- Vreau ca echipa mea să cîștige grupa în care joacă. Sper că voi înscrie multe goluri și voi aduna multe asisturi, și poate atunci șansele mele să prind prima echipă a lui Rakow vor crește.

- Ne apropiem de finalul interviului și trebuie să recunosc că te descurci foarte bine în poloneză. Cît timp ți-a luat să înveți limba?

- Cînd am trecut cu brio probele la Rakow, m-am întors acasă și timp de o lună am studiat limba poloneză cu un profesor polonez de la Universitatea din Moldova, domnul Stanislaw Zelek, care a făcut zilnic lecții cu mine. Cînd m-am întors la Czestochow, mi-a fost cu mult mai ușor să învăț în continuare limba poloneză. Școala SMS Rakow m-a ajutat foarte mult la învățarea limbii, în special profesorii Wieslaw Mecmajer și Barbara Walasik. De la început, în afară de antrenamentele foarte intense, unice în comparație cu cea din Moldova, am muncit foarte mult ca să învăț limba poloneză, pentru a mă integra în echipă și pentru a continua liceul, în dorința de a nu-i dezamăgi pe oamenii care cred în mine - cei de-acasă și de la club. Știu că Marek Sledz a fost foarte impresionat de faptul că după nici două luni de aflare în Polonia puteam deja să comunic în această limbă. Chiar dacă țările noastre se află la o distanță considerabilă una de alta, merită să știm că avem o istorie comună, cum am fost sub conducerea marilor puteri mondiale, așa că în familia mea am învățat un lucru: trebuie să înveți limba țării în care trăiești. În acest fel, mi-am arătat dragostea pentru Polonia, nu prin cuvinte, ci prin fapte.

- Cunoști multe limbi străine. Asta e un hobby de-al tău sau este o altă cauză?

- În Moldova, îmi urmez studiile la cea mai bună școală - Prometeu, din capitala țării. Capacitatea de a învăța limbi străine am obținut-o la acest liceu, precum și în competiția cu sora mea Alina, care la fel ca mine vorbește mai multe limbi străine, inclusiv chineza. Deci nu este un hobby, ci necesitatea de a urma cerințele celei mai bune școli moldovenești.

- Care dintre aceste limbi ți-a fost cel mai greu de învățat?

- Franceza. A fost o limbă dificilă pentru mine, deși trebuie să recunosc că este foarte frumoasă.

- Mai planifici să înveți alte limbi?

- Deocamdată, nu. Aș dori să-mi aprofundez cunoștințele mele în limba poloneză și să obțin diploma de liceu în Polonia.

- Mulțumesc pentru interviu. Aveți vreun mesaj pe final?

- Vreau să mulțumesc încă o dată clubului din Czestochow, directorului Marek Sledz, președintelui Wojciech Cygan, precum și antrenorilor mei de la Dacia Buiucani, unde m-am antrenat. Și directorului acestui club, Constantin Anghel, care m-a susținut ca acest transfer să se realizeze. Le mulțumesc și antrenorilor echipei naționale a Moldovei și, bineînțeles, familiei mele, și tuturor celor, care cred în mine.