Mijlocașul de bandă, Zaurbek Olisaev, în vârstă de 23 de ani, s-a alăturat Daciei în luna martie a acestui an. Primul său gol pentru lupi, discipolul academiei „Iurie Konopleov” din orașul Tolliati, l-a înscris în etapa trecută împotriva lui Milsami. Serviciul de presă al dacilor a discutat cu fotbalistul.
- Zaurbek, ai marcat primul gol în Moldova, o reușită frumoasă. Țin să cred că acesta este unul din cele mai frumoase goluri din cariera ta...
- Sincer să spun, acesta, în principiu, este primul meu gol în cariera profesionistă. La precedentele cluburi am evoluat pe poziția de fundaș lateral și nu am avut prea multe oportunități de a înscrie.
- Dintr-o parte este plăcut, deoarece este prima ta reușită în DN, pe de altă parte - Dacia a suferit prima înfrângere. În opinia ta, care este motivul că nu am putut să învingem adversarul?
- Toți au încercat să lupte pînă la final, dar întreruperile frecvente din timpul partidei au scăzut ritmul jocului și după fiecare așa episod trebuia să o luăm de la început. Am avut ocazii să egalăm, dar, din păcate, nu ne-a reușit.
- Pînă la acest meci am observat că nu prea des preluai inițiativa și mai mult căutai să oferi pase coechipierilor, însă după golul înscris cu «Milsami» parcă ai prins curaj, ai înaintat mai activ în atac și ai început să controlezi mai mult balonul. Cum se desfășoară procesul de adaptare, către cerințele antrenorilor și cu ce greutăți te confrunți?
- Sunt cîteva probleme la nivel psihologic. Cred că are legătură cu trecerea nereușită de la fotbalul de juniori la cel profesionist, pentru că aceasta în Rusia se efectuează foarte greu. Mă bucură că progresez la acest capitol. Desigur, datorită coechipierilor, staff-ului tehnic și conducerii.
- Zaurbek Olisaev este practic un necunoscut. Păi, un rus….atît. Povestește-ne despre tine, pentru ca toți să înțeleagă: de unde, cine, cînd ai început…
- Sunt discipolul Academiei din Tolliati, de asemenea am evoluat pentru naționala de juniori a Rusiei, iar la vârsta de 17 ani am fost transferat la Alania Vladikavkaz, însă nu mi s-a oferit posibilități să joc în Premier League din Rusia. Doar în meciurile din cupă am jucat puțin, iar ulterior am suferit o accidentare serioasă care m-a lăsat în afara terenului pe o perioadă de mai mult de un an.
- Rusia și apoi...Moldova. Cum s-a întîmplat?
- După recuperare eu am trecut pe la 5 echipe din liga secundă a Rusiei, dar nicidecum nu s-a primit să progresez la un alt nivel. La începutul acestui an a survenit o ofertă să-mi încerc puterile la Dacia. Nu am stat mult pe gânduri, am cumpărat bilete și am zburat spre Chișinău. Din fericire, am reușit să joc în amicalul cu Academia și am înscris. În comun acord cu Adlan Șișhanov, Viorel Frunză și Muhajir Polonkoev, a fost luată decizia să rămân la Dacia, pentru asta m-am bucurat.
- Cum ți se pare fotbalul în Moldova? Trei caracteristici...
- În Moldova, în mod sigur se practică un fotbal în forță. Caracteristica principală este determinarea, agresivitatea și dorința fotbaliștilor.
- Iar oamenii?
- În ceea ce-i privește pe oamnei, dar și Chișinău, totul îmi aduce aminte de casă, de aceea mă simt aici destul de confortabil.
- Cu cine cel mai des discuți în echipă, deoarece la «Dacia» s-au adunat jucători de pe diferite continente, care au o mentalitate diferită...
- Discut cu toți băieții. La Dacia nu există conflicte între jucători!
- Să revenim la fotbal. Dacia s-a schimbat mult față de sezonul precedent. Pe ce poate miza echipa în acest campionat?
- Da, am suferit mari schimbări, dar, fără îndoială, totul va fi bine și Dacia se va lupta pentru titlu. Altfel nicicum.
Canalul de Telegram Moldfootball.com - cele mai interesante știri în timp real
