Fotbalul autohton este în ascensiune. O spun şi rezultatele din ultima vreme. Este şi mai îmbucurător faptul că aceste performanţe pot avea continuitate. Lotul actual al selecţionatei Moldovei este alcătuit în mare parte din jucători tineri şi dornici de afirmare. Mulţi dintre ei se află deja sub contract cu cluburi din străinătate. Printre ei se numără şi mijlocaşul lui FC Vaslui, Denis Zmeu.

- Denis, cum a fost pentru tine acest an, 2007, pe plan profesional?
- Pot doar să vă spun că a fost un an reuşit. Am semnat un contract cu echipa FC Vaslui, am debutat pentru echipa naţională. Ar fi fost totul perfect, dacă mai marcam şi goluri.
Mă refer mai mult la club, unde cred nu sunt folosit de antrenor pe poziţia din teren care îmi convine.
- Ai avut un debut reuşit la Vaslui. Erai titular meci de meci. Acum însă lucrurile nu stau chiar aşa de bine pentru tine la echipă. De ce?
- Când am venit la echipă, antrenor pe atunci era Viorel Hizo. După două meciuri jucate, reuşisem să înscriu 3 goluri. Am jucat destul de bine şi am intrat în graţia antrenorului. Anume el a şi insistat mult asupra transferului meu. Chiar vreau să-i mulţumesc pentru încrederea acordată. Am avut un sezon. Dar lucrurile puţin s-au schimbat odată cu plecarea lui. A venit un alt antrenor, Dorinel Munteanu, care nu ştiu nici până în ziua de astăzi din care motive nu mă foloseşte în 11-le de bază. Îmi zice mereu că sunt un talent deosebit şi că se mizează pe mine, dar totuşi ceva nu-i place. Eu, ca fotbalist, îmi dau seama în ce constă problema. De aceea sper ca în vacanţă să o rezolv. De muncă niciodată nu mi-a fost frică. Şi când voi reveni după pauza de iarnă voi demonstra antrenorului că a greşit că nu prea am fost folosit în acest tur de campionat.
- Cum se explică faptul că tu practic nu ai jucat pentru lotul de bază Zimbrului, dar ai reuşit în cele din urmă să ajungi să joci peste hotarele ţării, la FC Vaslui?
- Explicaţia e simplă. Cei de la Zimbru nu au avut încredere în mine. Chiar dacă făceam meciuri bune pentru echipa a doua, ei practic nu mi-au acordat niciodată vreo şansă să pot demonstra ceva la prima echipă. Eram doar o tânără speranţă pentru ei. Tind să cred că dacă rămâneam acolo aşa şi mă stingeam ca fotbalist. Însă cel care a crezut mereu în mine a fost taică meu, care tot timpul a fost alături de mine şi numai datorită lui am ajuns unde am ajuns.
- În ultimul timp, în presa română în special, se vehiculează că de serviciile tale se interesează, Steaua Bucureşti. Pe cât este de adevărată această informaţie?
- Ce să vă spun? Într-adevăr, s-a scris şi s-a vorbit mult despre asta, dar deocamdată n-am fost contactat de nimeni din oficialii de la Steaua. Poate a fost contactat preşedintele nostru dl Porumboiu. Eu, însă, nu stau să mă gândesc la acest lucru. Vreau deocamdată să demonstrez mai multe pentru clubul meu. Evident că mi-aş dori să ajung acolo, pentru că e un club mare, cu tradiţii bogate, la care mulţi jucători visează să ajungă.
- Eşti unul din puţinii jucători moldoveni care evoluează în campionatul României. Cum ţi se pare acest campionat în comparaţie cu cel din Moldova?
- Normal că e mult mai puternic. Aici fiecare meci e ca o finală. Toate echipele se dăruiesc, joacă fiecare partidă cu o foarte mare ambiţie şi determinare. Vă daţi seama cum e să joci cu echipele din Bucureşti, Steaua, Rapid sau Dinamo? Pentru mine e ca o sărbătoare. Acestea sunt formaţii care joaca la un nivel foarte înalt, fie Champions Ligue, fie Cupa UEFA. Sunt mulţumit că joc în acest campionat şi sper să demonstrez în Liga 1 că şi moldovenii au valoare. Pe când în campionatul Moldovei pentru titlu nici Zimbru deja nu mai poate face faţă Sheriffului. Cu o echipă de top în campionat n-ai cum să creşti valoric.
- Un subiect aparte pentru orice fotbalist moldovean este echipa naţională. Ai ajuns să aperi şi tu culorile Moldovei. Te-ai aşteptat la aşa un pas important în viaţa ta?
- Să ştiţi că pentru mine convocarea la selecţionata Moldovei a fost cel mai mare cadou al carierei mele de fotbalist. În seara când am aflat că sunt chemat la naţională nici n-am putut să mai dorm. Am trăit numai emoţii pozitive. Evident un rol important l-a avut transferul meu în România şi jocurile mele bune pentru FC Vaslui. Prin intermediul publicaţiei dvs. chiar aş vrea să-i mulţumesc antrenorului principal, Igor Dobrovolski, că a avut încredere în mine. Sper să joc şi în continuare pentru prima reprezentativă şi să o fac încă mai bine. De la meci la meci, ca să nu-l dezamăgesc!
- Îţi aminteşti cum a fost la primul meci? Ai avut emoţii?
- Emoţiile au dispărut imediat după intonarea imnului Moldovei. E un sentiment de neredat. Îmi pare rău, că n-am debutat cu o victorie. Mai ales că am avut un adversar de bătut, Malta.
- Spre sfârşitul anului, echipa Moldovei a avut un parcurs de excepţie. Ai contribuit şi tu la aceste rezultate. Crezi că fotbalul moldovenesc este în creştere?
- Eu consider că fotbalul nostru din anul viitor va avea un cuvânt greu de spus pe arena internaţională. Acum echipe slabe nu mai sunt, ceea ce am demonstrat şi noi. Moldova a făcut un salt mare pe plan fotbalistic, iar raitingul FIFA este o confrmare. În prezent suntem pe locul 53 în lume, pe când anii precedenţi mereu eram înafara primelor 100 de ţări. Multă muncă şi modestie şi cred că se vor face mari performanţe!
- În acest context vom aborda tragerea la sorţi a preliminariilor CM-2010. Care sunt şansele Moldovei?
- Cred că grupa noastră este poate cea mai uşoara şi poate prima dată când avem mari şanse să ne calificăm la un turneu final de anvergură. Avem trei adversari mai puternici, Grecia, Israel şi Elveţia, însă acestea sunt echipe cu care putem să ne batem. Echipa Moldovei are un lot deosebit de puternic. Doi sau trei jucători experimentaţi, fără de care e greu să-ţi închipui selecţionata noastră, şi pe lângă ei fotbalişti tineri, talentaţi şi dornici de afirmare. O echipă completă. Ambiţioasă şi dornică de performanţă!!!
- Care este meritul lui Igor Dobrovolski în crearea acestei echipe?
- Igor Dobrovolski e un psiholog foarte bun cu o inspiraţie deosebită. Numai el ştie cum să-i motiveze pe băieţi, să le inspire jucătorilor optimismul său că în lume nu-i nici o echipă care poate să ne bată. Ambiţionează echipa la maxim când e nevoie. Şi cred că anume el a fost cheia succesului selecţionatei noastre din ultimul timp.
- Care va fi următorul pas în cariera ta? Vei continua să joci în România sau ţi-ai dori să pleci la vreun club din Occident?
- Normal că mi-aş dori să joc undeva în Europa. Dar v-am mai spus, am de demonstrat aici că sunt o valoare şi merit mult mai mult. După care se poate de discutat şi despre un transfer în altă parte.
- Să înţeleg că o revenire în campionatul Moldovei nu te-ar interesa?
- Nu cred. Sunt tânăr şi plin de puteri. Voi munci enorm ca să ajung un fotbalist mare, iar Moldova să se poată mândri cu fotbaliştii săi. Aşa cum o fac alte ţări, România cu Mutu, Ucraina cu Şevcenko, Anglia cu Beckham şi aşa mai departe…
- Ce aştepţi de la anul care se apropie?
- Cât mai multe meciuri în picioare şi cât mai multe goluri pe toate arenele posibile. Pentru un jucător nu-i o fericire mai mare ca atunci când marchează un gol. De aceea aştept „ploaia de goluri” şi nu în ultimul rând cât mai multă sănătate, fiindcă că fără ea e greu să dai randament scontat.
- Denis, îţi mulţumesc pentru această discuţie şi îţi urez baftă şi realizări cât mai mari pe plan profesional.
- Vă mulţumesc mult.